Ce toamnă ciudată
Mă plouă-n morminte
Refuzul ce-mi stăruie-n minte
De tot sau cina frugală.
E ziua prea scurtă
Și nodu-i făcut, stingher
Afară cântă un cuc, iar tânărul
Prinț a murit deci e mut.
Sunt zile-n cetatea iubirii
De post, șpagatul pare perfect
O fată aleargă prin ploaie
Și nimeni nu vede defect.
Când ziua de-aici este marele
Laș văd fata târâtă abject
Prin oraș și nimeni nu mă întreabă
Ce simt, vitejii s-au ascuns la conac.
E ziua prea scurtă și nodul făcut
Refuzul îmi stăruie-n minte
O tânără fată ieșită din minți
Aleargă în neștire, eu, laș.
Mihail stories 
Altă viață, lirismul, față de SF… ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tu ești vinovata, de mi-ai zburătăcit angoasele, în proporție de 33 virgula 3 perioada, iar de restul a avut grijă ceața de la ora șase, carele s-a ocupat de aspecte mai fizice: oase, cartilagii și altele asemenea. Nici măcar nu era vreun competitor (negarea negației, of!) doar lașitate împachetată în comoditate…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)) ca să mai răsucesc puțin, o să mă ocup într-o zi, după toate probele astea, și de lașitatea asta masculină din ciuda tuturor aparențelor.
Numai să nu descopere careva pîn-atunci că-i vreo genă, să nu mai am ce spune… 🙂
ApreciazăApreciază
Și paramecii sunt lași, după ce are loc schimbul de nuclei migranți prin intermediul punții citoplasmatice și fuzionarea lor cu nucleii staționari, unul din nuclei este staționar (considerat femel), iar celălalt este „migrator” (considerat mascul), iar paramecii se separă devenind exconjugați. „Migratorul” o lasă pe paramecă neconsolată, și-o taie la proxima aventură…
😉
ApreciazăApreciază
Ca să nu mai vorbim de stafilococii lui madam Veorica!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
😀
ApreciazăApreciază
De când cu Veorica, te văd zdruncinat rău de frica stafilococilor?! 🙂 ))
Ai grijă ce faci! Dacă iese președinte nu te văd bine cinci ani! 😉
ApreciazăApreciază
Eu o iubesc, sincer, pe Veorica. Am și-o mâță pe care-am botezat-o după ea. E la fel de proastă, dar să uită la mine cu niște ochi mari și goi și mă pierd.
Nu pot rezista privirii aceleia în carele se află și alfa și omega prinși, stingheri, într-un vid absolut care te absoarbe dacă nu ești vigilent, încât am ajuns să închin ofrande zeilor pentru că am doar o mâță și nu pe Veorica in corpore.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază