Dom’le și să tot adună, c-așa-i omu’, strângător!
Am mai pus de-o magazie, le-am înșirat altfel, am încercat un sistem de contabilizare… nee, am ajuns să nu mai găsesc ce-i bun de vechituri (las’ că nu cer de mâncare, nu știi când mai ai nevoie de ele…).
Și-atunci, le-am condamnat pe toate la moarte!
Am chemat doi rumâni care mai întâi și-au făcut cruce apoi au protestat:
−Apâi, șâ sî fășim noi, bre, cu toati aiastea?
−Nu știu ce să faceți, dar să nu le mai văd!
Au cărat trei căruțe.
Câte-o dată îmi pare rău, căci mă lovesc de câte-o chestie de îmi trebuie și mi-amintesc că era printre cele aruncate, dar tot eu realizez că altă față are lucrul făcut cu marfă nouă.
Și-așa am o vagă impresie că și planeta s-a cam săturat de vechituri…
Nu știu ce ai avut tu, dar știu ce întâmpin eu la fiecare ordine prin dulapuri!😁 Arunc cu sacii haine și încălțăminte, în timp iar le pun la loc. Am mania cupăratului de îmbrăcăminte și încălțăminte 😀 Acum cu izolarea mi-am pierdut clienții de la tomberoane, așa că nimeni arunc nimic!😎
ApreciazăApreciat de 1 persoană
* numai, scuze!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bună atitudine, curăță simbolic și spiritul, nu numai casa și locul 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Destul de retardă- mi-ajungeau la nas, la fel ca și în cazul planetei carele… numai ea știe!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
… plus că atașamentul de lucruri e foarte nașpa, ca să nu vorbesc în termeni mistici 😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu știu la alții cum e, dar ele se agață, cu disperare, de mine 😉
Un exemplu banal: am același pistol de lipit de patruzeci de ani. A suferit o serie de transplanturi, but the core is the same. 🙂
https://photos.google.com/photo/AF1QipNY4GOxkQG6yjqI99TnksBukazL967cR2d0psIn
ApreciazăApreciază