Afară-i o vreme…

… de rahat și nici eu nu mă simt mai strălucit. M-am răsucit în pat până la nouă când m-am sculat mofluz, bozgorodind cuvinte de alint la adresa oaselor mele și a încălzirii globale.

Nici cafeaua și nici un țoi de rachiu n-au vreun efect, iar țigara mi s-a părut infectă.

În astă stare de spirit m-am uitat urât la vraful de montaje, care s-au adunat la reparat de anul trecut, iar ele au oftat adânc: am răbdat un an, om mai răbda până mâine că nu cerem de mâncare.

Și totuși, ceva tre’ să fac… ce dreaku?!

Cărțile citite și răscitite, oricum nu mai e de stat în pat, fac aprindere la plămâni, damn… , iar de pe calculator nu-mi place să citesc, două povestiri la tradus îmi cerșesc atenția, dar am mintea încleiată, no way… , ce dezastru e în desktop, toate de-a valma, hai! pe căprării, măcar atâta!

Și dăi, si luptă: asta la diverse, asta la electronice, tu ce cauți pe-aici? Out! Ia de colo, dă dincolo, trec și la stik-uri, mai deschid niște foldere, mai beau o bere, parcă și țigara și-a refăcut aroma de tabac și… Trag linie.

Frate… mă ia cu transpirații. Am și motive. Când s-au adunat atâtea?

Pe unele din ele nici nu le mai țin minte.

Categoric, trebuiesc luate măsuri, dar ce mă fac cu lenea asta… endemică 😉