Nu-i cum se potrivește, ci cum se nimerește!

Mi-a rămas o jumătate de conopidă, n-a mai încăput niciunde pentru că tocmai ce-am spart un borcan de murături ș-am pus, in extremis, într-un bidon de var lavabil 😉

Dar, cum îs vremuri căcăcioase, deci: nimic nu se pierde, totul se transformă, am zis s-o dau lu’ Costică, pentru găini, poate mă capăt și eu cu-n ou de țăran… În ultima zecime de secundă mi-am adus aminte că nevastă-mea făcea ceva ce se chema conopidă cu maioneză, de-i umfla pe copchii cum că are fier și-or să atragă, precum magnetul, note mari la școală, ș-apoi… de la Costică slabă nădejde de vr-un ou că i le-a ronțăit Liliana, nevastă-sa, cu tot cu zile.

Drept pentru care le-am pus, cu un praf de sare, la fiert. Aici trebuie olecuță de grijă: mai întâi lași să dea apa în clocot, apoi pui marfa și, cu ochii pe ceas, ca la oul fiert, trei minute, nu mai mult, căci dacă oul se răscoace tot mai alegi ceva din el, dar conopida se face terci, de n-o mai mâncă nici găinile lu’ Costică!

Aici am făcut o schimbare de modificare. Eu mi-aduc aminte ce gust avea conopida aia cu maioneză ș-am acasă o mulțime de magneți, așa că am răscolit prin frigider și-am scos tot ce-am găsit și care să facă diferența.

Am bătut două ouă cu un pic de apă minerală, vegeta, un praf de curry și făină cât să iasă o pastă mai închegată, apoi am pus cărnurile tăiate cubulețe mici și, cu blândețe, conopida scursă și zvântată pe un prosop.

Am încins bine uleiul în tigaia ceramică și-am pus compoziția cu lingura, în cuiburi. Mai departe îi ca la șnițele. Le lași să se rumenească frumos, pe ambele părți, apoi le scoți pe un șervet de bucătărie, ca să tragă uleiul în exces.

Arată bine, nu?! Să vedeți ce gust formidabil au: slănina afumată face toată diferența.

Așa că nu contează unde ajungi, important e să-ți miști curul și ceva, sigur, se va întâmpla 😉 Așa am plecat și eu de la o jumătate de conopidă pe care mai că voiam să o arunc, la o conopidă pane cu șuncă, nesperat de delicioasă.

Merge cu hreanul de rupe norii, dar am încercat, mai târziu, și cu iaurt și-a fost o nebunie.

S-aveți poftă!

🙂

P.S.

Am găsit, când am făcut curat, o sfeclă roșie și-un morcov, uitate.

A auzit careva de sfeclă pane cu morcov?

😀