Am scris această povestire acum mai bine de zece ani.

Totul părea iluzoriu și-am prezentat-o într-o manieră umoristică.

Ultimele evenimente mă fac să-mi schimb părerea.

„Don Professore a venit cu capsa pusă. Cineva l-a călcat pe bătături. Filozofează și-mi dă gata restul de vin din bidon:

– Să faci un umor sec de: hă, hă, hă ! Plesnit, pus pe tavă și eviscerat în bucăți cuantificabile, digerabile precum carnea de cal, care-i intoxică pe englezi, felii de lazgna îndobitocite de hormoni , cantități uriașe de gaze pe șist produse de vaci spre deliciul lorzilor englezi adunați la adularea calului pe care-l împușcă, conștienți de menirea lor pe pământ și apoi uită și vine valu’ unde-i calu’…irlandezu’ o rupe pe muchea unui pahar de grog: All Englishmen are piggishly!!! Zi că n-am dreptate?!!!

– Întotdeauna dom’ profesor, întotdeauna!

– Am un fost amic, nu spui care, care când era strâns cu ușa, te servea cu: Minți!, zis cu aplomb și privirea în ochii tăi. Invariabil te fâstâceai căci…ce puteai ai răspunde. Cum să-ți pui paie’n cap când totu-i o minciună; de când mă’sa s-a tăiat la deșt și tat’su și-a suflat mucii, de la Eva care a frecat șărpălău’ până i s-au încrețit merele, de istorie care ne-a amestecat 7000 de ani ca să găsim vestigii vechi de milioane, sau matematica, sfânta de matematică care fără trei, patru, axiome se prăbușește ca un castel din cărți de joc, sau chimia care descoperă cu stupoare materiale ce nu au nici în clin, nici în mânecă, cu tembelul lui Mendeleev, limba română, o făcătura de crâșmă a pașoptiștilor, italieni care sunt daci și români, humani, fizica lui Newton, barbar călcată în picioare de Einstein cari nu se simte nici el prea bine, fizica rătăcită prin găuri negre și fără fund, pline de materie exotică, și mai câte? Și chiar, plin de bunăvoință, de-aș fi: de un’să’ncep, bre?

– Ia-o blând, să-ți pun niște muzică cât dau o fugă-n beci…

Torn în pahare. Adevărul e că m-a nimerit bine-a draku’. Și eu simțeam nevoia de o porceală ‘telectuală :

– Eee?!!

– Unde rămăsesem?

– Acolo…

– Aha…Disperarea „Păpușarilor mondiali” atinge pragul paroxismului. Operațiunea „Distrugeți România” li s-a împotmolit din nou. Nu că ar fi mers vreodată, bine : Cu „revoluția televizată”, după un început fulminant, mămăliga s-a răcit rapid, speranțele unui război civil, îndelungat s-au destrămat în placiditatea românilor și opozițiția unui Iliescu prins la mantinelă. Nu? Cum toate pregătirile erau făcute, de voie de nevoie s-au mutat mai la vale. S-au tăiat, cu voioșie, yugoslavii , câțiva ani buni. Eeee?!! Cu dezbinarea etnică…alt fâs: când s-a văzut că unguru’ mort e român sadea, lumea a plecat pe acasă; treaba s-a mutat la cehi care i-au dat afară pe slovaci, pe motiv că-s mai scunzi și puturoși! Le merge bine amândorura.

Face o pauză de respirație, drept pentru care rade, cu sete, paharul.

Îndrăznesc:

– Adicătelea, cine-s păpușarii ăștia?

– Cum cine? Inginere… Illuminati, ăia cu ochiu-n vârfu’ piramidei. Nu zi că n-ai auzit?!

– Am auzit eu ceva…

– Atunci ce mă conturbi, acu’ că am totul limpede în minte.

Deci !

Se încearcă mijloace mai subtile. Prima încercare: creditul cu buletinu’. După primul moment de năuceală, românu’ a strâns cureaua , a chitat până la ultimul bănuț, și n-a mai pus botu’. Câteva bănci cu capital străin , s-au retras cu discreție și nici celelalte nu se simt mai bine.

A doua, a treia, etc : tot felul de crize aviare, porcine, nik. Au sacrificat engezii nu știu câte milioane de găini, sau porci, nu mai știu, era de fapt divers, zi!

– Vreo 4 milioane…

– Vezi…Măsura considerată, unanim de analiști, ca fiind apoteoza: „criza economică”, i-a trecut pe români de la pâine la mămăligă și de la salamul cu soia la soia natur iar „dreapta perversă” a lovit prin ricoșeu și șrapnele, pe la vecini, grecii intrând, primii, până la gât în rahatul datoriilor, urmați îndeaproape de restul Europei. Se aude că operațiunea și-ar fi schimbat numele :„Distrugeți cu orice preț România, prafu’ să se aleagă de ei, candela, altaru’ …lor de jegoși, împuțiți, de să pun cu noi!!! Aaaaaaa, pastilele de infarct!!!!”

– Ha!

– Nu mă întrerupe, că-i groasă. Care or fi ultimile directive de sus? Să fie, oare, timpul , să ne sculăm din hibernare, vreo 5 minute? Nu dă alta, dar mie teamă că la viitoarea manevră de-asta „bine gândită” se va isca, din senin, un război între americani și chinezi (doamne feri!!!).

– Nu cred că ar fi prea fezabil. Amândouă țările sunt relativ apropiate ca forță combatantă. Nu cred că le-ar conveni Illuminaților dumitale. Dar ce nu înțeleg e, ce să aibă cu România?

– Păi cum de ce? Că le stăm în gât. Fii atent la tata teu! Aici nu e vorba de bani, au ăștia bani de-i întorc cu lopata. Aici e vorba de putere, de manipulare chestii dragi lu’ Iliescu, nu te-ai citi?

– Iaca nu !!!

– Practic scopul lor este să controleze și să conducă întreaga planeta prin crearea unei Noi Ordini Mondiale și a unui Guvern Mondial unic.

Pentru a deține puterea absolută și controlul întregii planete ei intenționează să realizeze următoarele obiective, stai așa… scoate portofelul, răscolește adânc mărunțind din dinți: asta nu, că-i cu tracii, asta-i factura la cablu, draci, am uitat…

Profit de momentul de acalmie să fac plinul la pahare. Căutarea se prelungește. Trec în bucătărie și fac câteva sanviciuri.

Din atelier se aude un:

„Aha!!!”

Trimfător.

-Hai! Unde-ai dispărut?

Apar cu farfuria. În mână ține o hârtie scrisă mărunt:

– Deci, atacă cu gura plină, obiectivele…am aici obiectivele:

Unu: Stabilirea unui Guvern Mondial unic și a unei Noi Ordini Mondiale.

Doi: Distrugerea identitatii naționale a statelor lumii.

Trei: Distrugerea tuturor religiilor lumii (în special a creștinismului) și înlocuirea lor cu o religie unica de tip New Age.

Patru: Controlul total al populației globului și a fiecărui individ în parte precum și transformarea lor în „sclavi de tip modern”.

Cinci: Reducerea masivă a populației globului până la o limită ușor de susținut de către mediul si resursele planetei.

Șase: Promovarea depravării și a obiceiurilor rele pentru îndepărtarea moralei creștine.

Șepte: Distrugerea modelului actual de societate și a celulei ei de baza, familia.

Și: Distrugerea libertății de exprimare și restrângerea unor drepturi fundamentale ale indivizilor.Toate acestea se intâmplă chiar ACUM și într-un ritm tot mai accelerat. Zi că nu le simți pe pielea ta…

Torn în pahare

– E…ceva! Dau paharul pe gât și mă simt o țâră cam greu. Și totuși… nu pricep ce-au cu România?

– Cum ce au? Aici e buricul universului. Stăm pe axa în jurul căreia se rotește universul. Pe aici trec energii nemăsurate, ai auzit de orgoni, de energia orgonică, de calea lui Zamolxis, nu-i așa?!!! Stai așa, că o am și pe asta…

– Aia cu tracii, nu mă abțin. Mă duc până la ”vecinu”, mă simt cam greu…

Nu mă aude nimeni.

Greu a fost un eufemism, am zăcut ceva pe colac. Când m-am întors, don professore închinase steagul. Alunecase într-o parte pe canapea ținând încă, vajnic, un alt bilețel între degete. L-am descălțat, l-am întins în pat și l-am acoperit cu o pătură. Mă uit la el. Sforăie ușor și pare că visează. Ochii îi joacă-n orbite.

– Ce ție, dom’le și cu patima asta, mărunțesc din buze, dar în drum spre dormitor mă trece un gând:

Și dacă ce zice e adevărat? ”

Și, eu acuma… ce să mai zic?

 

 

Afară plouă îndesat

în sobă arde mama,

de grindă tata-i spânzurat,

iar eu mă tai cu lama.

(folclor)

 

Amid rising concerns over the effects of global warming, a group of scientists has claimed that the Earth could in a little over a decade be hit by a „mini ice age” that would freeze major rivers. The startling prediction is based on a mathematical model of the Sun’s magnetic energy which also suggests that Earth’s temperature will start dropping in 2021.

The plummeting temperature will then lead to something called the „Maunder minimum”, which is referred to a previous mini ice age that occurred between 1646 and 1715, turning London’s Thames into a frozen river, scientists claimed. The latest research, led by maths professor Valentina Zharkova at Northumbria University, is built on a previous research that predicts the movements of two magnetic waves produced by the Sun. It also foretells rapidly decreasing magnetic waves for three solar cycles that will begin in 2021, and last for as many as 33 years.

According to the model, the two magnetic waves will become increasingly offset during Cycle 25, which peaks in 2022. During Cycle 26 between 2030 and 2040, the waves will become out of sync, causing reduction in solar activity by as much as 60 percent.

 “In cycle 26, the two waves exactly mirror each other — peaking at the same time but in opposite hemispheres of the Sun,” Zharkovareportedly said in 2015 while conducting a previous research on the phenomenon. “Their interaction will be disruptive, or they will nearly cancel each other. We predict that this will lead to the properties of a ‘Maunder minimum’.”

Although Zharkova claimed 97 percent accuracy for the model that corresponds to previous mini ice ages, she did warn that her model could not be used as proof of a future mini ice age, partly because of global warming. The new research paper on the findings was published this year in Astronomy & Geophysics.

 “I hope global warning will be overridden by this effect, giving humankind and the Earth 30 years to sort out our pollution,” Zharkova told Sky News, adding that any possible downward impact on global warming will last until 2050s when the Sun’s two magnetic waves become active again. “We have to be sorted by that time and prepare everything on Earth for the next big solar activity.”

Science And Nature

Pe fondul preocupărilor în creștere cu privire la efectele încălzirii globale, un grup de oameni de știință au susținut că Pământul ar putea fi lovit puțin peste un deceniu de o „mini epocă de gheață” care ar îngheța râurile majore. Prezicerea uimitoare se bazează pe un model matematic al energiei magnetice a Soarelui, care sugerează, de asemenea, că temperatura Pământului va începe să scadă în 2021.

Temperatura scăzută va duce apoi la ceva numit „minim Maunder”, care se referă la o mini-epocă anterioară de gheață care a avut loc între 1646 și 1715, transformând Tamisa din Londra într-un râu înghețat, au afirmat oamenii de știință. Ultima cercetare, condusă de profesoara de matematică Valentina Zharkova de la Universitatea Northumbria, este construită pe baza unei cercetări anterioare care prezice mișcările a două unde magnetice produse de Soare. De asemenea, prezice unde magnetice în scădere rapidă pentru trei cicluri solare care vor începe în 2021 și vor dura 33 de ani.
Conform modelului, cele două unde magnetice vor deveni din ce în ce mai compensate în timpul ciclului 25, care atinge vârfurile în 2022. În timpul ciclului 26 între 2030 și 2040, undele vor deveni sincronizate, provocând reducerea activității solare cu până la 60%.

„În ciclul 26, cele două valuri se reflectă exact unul pe celălalt – în vârf în același timp, dar în emisferele opuse ale Soarelui”, a spus Zharkovarely în 2015, în timp ce efectua o cercetare anterioară asupra fenomenului. „Interacțiunea lor va fi perturbatoare sau aproape că se vor anula reciproc. Prezicem că acest lucru va duce la proprietățile unui „minim Maunder”. ”
Deși Zharkova a pretins o precizie de 97 la sută pentru modelul care corespunde cu micile vârste de gheață anterioare, ea a avertizat că modelul ei nu poate fi folosit ca dovadă a unei viitoare mini  ere glaciale, în parte din cauza încălzirii globale. Noua lucrare de cercetare a rezultatelor a fost publicată în acest an în Astronomy & Geophysics.
„Sper că avertizarea globală va fi anulată de acest efect, oferind omenirii și Pământului 30 de ani pentru a rezolva poluarea noastră”, a spus Zharkova pentru Sky News, adăugând că orice posibil impact descendent asupra încălzirii globale va dura până în 2050, când cele două unde magnetice ale Soarelui. deveni activ din nou. „Trebuie să fim setați pentru acel moment și să pregătim totul pe Pământ pentru următoarea mare activitate solară.”

– Asta e camera D-voastră.

– Adică trebuie să trec prin camera dumitale pentru a ajunge la a mea?

– Așa a fost construită casa, pe bucăți, pe măsură ce se mai nășteau copii, stil vagon. Vă deranjează?

– Pe mine, nu. Pe dumneata să nu te deranjeze. Voi avea o mulțime de însărcinări și e posibil să vin, obosit, la orice oră din noapte și să … adică… înțelegi.

– Nu este o problemă. Și bărbatul meu face multe deplasări. În marea majoritate a timpului sunt singură. O trecere discretă nu m-ar deranja.

O privesc din nou, mai cu luare-aminte: e aproape un copil nu cred să aibă mai mult de 17 ani și aparține acelei subspecii, specială, a roșcovanilor. Are părul roșu aprins sușit cu fierul în cârlionți care parcă dau să ardă un obraz alb, ca laptele abia muls. O față rotundă cu pomeți proeminenți acoperiți de pistrui care acum, sub examinarea mea critică, încep să prindă culoare și o gropiță în bărbie, o săsoaică cu sămânță de viking.

De sub ochelarii de baga, doi ochi verzi având jucăușe pete cafenii mă examinează cu priviri de căprioară speriată:

– Eu sunt Blanka. Blanka Iaspas. E minionă, nu-i dau mai mult de un metru cinzeci dar proporțiile lui Da Vinci sunt în largul lor.

– Deci? Căci a mai trecut cineva, atacă fătuca.

Rotesc încă odată privirea: o cameră anostă, tavanul și dușumelile sunt din scânduri vopsite, un gemuleț în cat dublu abia de lasă să pătrundă lumina unei curți interioare, pereții tapetați sunt afumați de la godinul de fontă de lângă ușă. Un pat familial, o dormeză cum i se mai zice, un dulap, o noptieră, o masă pătrată și două scaune din lemn ondulat. Într-un colț o menajeră cu un rezervor de apă, o oglindă minusculă, un lighean și o oală de noapte jos , sub perdeluță. Toate negre, singura pată de culoare făcând-o un tablou extraordinar ca de un metru pe șaptezeci, înfățișând un vapor în furtună, fixat deasupra patului.

– Da, doamnă.

– Plata în avans pe două luni. Nu ne putem permite să tot punem anunțuri la ziar.

– Desigur, doamnă, deși nu cred că voi sta atât de mult…

– Asta e treaba dumitale! Numără, profesional, banii și dă să iasă, iar eu întreb:

– Știți unde se poate mânca, civilizat, aici în târg?

– La pensiunea Doamnei Algerița, vis a vis de Bancă, dar, dacă mă anunțați de cu seara, vă pot pregăti un dejun frugal.

– Mulțumesc, sărut mâna! Ochii îmi cad din nou pe sânii, mici și rotunzi, și din nou pistruii ei o iau razna.

Se retrage de-andărăt, ținând banii ca pe un trofeu, și rămân singur. Mai rotesc odată privirea și mă las să cad în patul nupțial. Greșeală. Un nor de praf și fulgi se ridică și mă reped să deschid geamul.

*

Pensiunea Doamnei Algerița are la parter o cofetărie, iar deasupra, o braserie.

– Am fost trimes de Doamna Iaspas…

Fătuca mai aranjează, în fugă și cu priviri codane, fața de masă:

– Avem un rachiu de piersici… bun tare! Până vine Doamna.

– Adu, te rog. Doar o cinzeacă.

Face o temenea scurtă:

– Acuș, Domnule!

Madam Algerița este o femeie aprigă. Scântei răbufnesc din privirea ei, de jur împrejur, în timp ce trece impetuos printre mese, apoi mă examinează critic și-și așează posteriorul dolofan pe scaun.

– Mi-a zis ceva Blanka… oi fi următorul chiriaș…

– Respect, Doamnă! Nu stau mult…

– Uite aici un meniu și o listă de prețuri, mă mai cercetează odată mai cu de-amănuntul: Ochii ăștia… părul ăsta ca pana corbului, mi-aduc aminte de cineva… Zanea. Zanea Toma! Ești băiatul lui Zanea Toma! și bate cu palma de masă.

– Mai încet, madam. Nu știu cine-i Zanea Toma dar nu stârni apele. Sunt aici incognito și cu treburi de stat. Puneți lacăt la meliță, ce dracu!

– Ce mai face Zanea, mă ignoră, ultima oară ne-am întâlnit la Dunărea… a venit cu Cuza, Doamnee, eram primadona cabaretului, ca trasă prin inel, poți a crede? M-au avut amândoi, cu rândul, o noapte întreagă, ce vremuri… și ce te-ai înroșit ca el? Râdea principele: bagă cuțitul în om de nici nu clipește dar la muieri îi galeș și cu suflet de serafim. N-am să uit nici în mormânt seara aia. În cine vrei să bagi jungherul? În boier Știrbu, nu-i așa? Prea o păcătuit p-aici. Să-mi zici unde-l îngropi ca să fac o hazna deasupra.

*

La prefectură un oștean moțăia într-un scaun.

– Drepți! Pentru onor… arm!

De năuc îi sare și chipiul din cap, mai să se înțepe singur în baionetă.

– Cum te cheamă, soldat?

Îi tremură nădragii:

– Ion, să trăiți!

– Și ce faci tu pe aici?

– Păzesc, să trăiți!

– Ce păzești tu, bădie?

– De dujmani!

– Păi?

– Măria ta nu-i dujman că mi se ridica cușma și baioneta intra singură!

– Frumos, da’ data viitoare te vizitez la mititica. Priceput!?

– Să trăiți! Priceput!

– Uite acreditările mele, sună la amploiat să-l anunțe pe domnul prefect.

Prefectul, slab, scheletic, cu ochii duși în fundul capului, mă primește în birou.

Arunc dosarul pe masă.

– Știm, știm domnule inspector, dar nu putem. Nu avem putirință. S-a înconjurat cu avocați și judecători. Legea…

– Domnule Prefect, a trecut un an. Legea e pentru fiecine la fel. Cu ce vă are la mână? Documentele. Până mâine la orele paișpici să fie toate hărțile cu confiscările abuzive ale terenurilor răzeșilor și grupul de jandari, pregătit de misiune, aici în fața primăriei. Dacă aceasta e ultima opțiune pe care ne-o lasă, vom instaura dreptatea cu legea   într-o mână și sabia în cealaltă, iar dumneavoastră să vă considerați demis.

S-a înțeles?

– Am înțeles, Domnule inspector.

– Vezi că stau anonimus, orice vorbă care scapă din această cameră se va răsfrânge direct asupra dumneavoastră.

Mă întorc și plec.

*

O iau pe Strada Mare. O țigancă bătrână mă arată cu un deget noduros:

– Hai să-ți ghișesc, frumosule, de dragoste, ură și moarte. Apoi șoptit: Boieru a angajat un ucigaș, unu Terente, iar el a târguit un pistol. Păzește-ți capul.

Intru la „ Fierărie și scule, Rainhart”.

– Vasile, dă-mi te rog, o sută de alice pentru mistreți.

– Nu mă cheamă Vasile, Domnule, și  nu putem da asemea marfă la orșicine. Mă aplec peste ghișeu și-l privesc în ochi:

– Da’ cui dai mătăluță? Scot antetul: Arată condica.

– Eu… eu nu știu să scriu… fii-meu…

– Dă-mi ce ți-am zis, și-a dracului să fiu de nu te-mpușc eu, acuș, și de nu te-mpușc eu, te-mpușcă ăla, dobitocule. Condica, la zi.

Se repede și vine cu-n catastif.

– Un pistol Gasser de șase focuri. Vândut azi, cu 20 de cartușe. Ha! Scrie aici… către Domnul Anastasie Ciubuc. N-am auzit. Zi cui l-ai vândut. Ia o hârtie și scrie. Lasă vraja că te împușc. Scrie: Azi la orele… cât era ceasul?…

*

Patru fete scot afară bulendrele și, cântând de-amar și dragoste, le scutură de pocnesc geamurile.

– Da’ ce v-a apucat?

– Avem musafir, râde una,

– Ne-a zis Ion…

– Care Ion?

– De la Prefectură…

– Să vezi ce-i fac… Le dau la fiecare câte trei lei și acțiunea se întețește.

– Vai, Domnul Inspector… Așa ca pe o fată proastă, își frânge mâinile și se uită disperată la mine. Dacă știam, dacă ne anunțați…

– Ce-ți veni femeie? Calmează-te. Fetele alea să termine și lăsați colportările. Unde-i bărbatu-tău?

– Ooo!  Omul meu… omu’ meu îi dat cu răul… să vă feriți.

– Hmmm!

– Dar eu sunt aici, că și nouă ne-a luat pământul, cu acte false, antihristu’ de boier Știrbu și câinii lui, că ce poți zice… Cui să te plângi când sunt toți… Acu’ dacă ați venit să faceți dreptate, sunt aici, sunt bărbată.

– Ești bărbată… O iau de umeri. Asta nu-i joacă. La noapte au să vie. Ei nu înțeleg că dacă pe mine mă omor, o să vină altul, și altul… și tot îi prindem… La noapte or să vină. Ziceai că sunt mai multe camere…

– Da, Prea Mărite…

Mă-ntorc la ea, o chimie imposibilă ne apropie într-o tensiune paroxistică.

– Eu? Prea mărit?

O strivesc de mine, sărut buzele, ochii, gâtul, ne încurcăm în mâini…

– Cum ne-o fi soarta. Mă împunge, cu pumnii micuți, în piept:       Lasă-mă acum… mai încolo…

Camera din fund e mai mult o debara dar e perfect.

Mă împing cu umărul, încet, încet, lutul se detună. Mai izbesc odată, violent, și totul se prăvale. Avem o ieșire de urgență.

*

Afară e o lună… Ghinion. Văd o umbră prelingându-se. Intră în holul minuscul și-l pierd.

Stau pe vine cu Coltul în mâna dreaptă și jungherul turcesc  în stânga. Ușile nu sunt unse. Cea de la intrare scârțâie  și-atunci o scoate încet, din balamale. Se duce direct la pat și înfige pumnalul de câte două ori în fiecare momâie făcută de Blanka.

Pufnește nemulțumit și trage cuvertura la o parte.

– Dă-te prins! Răcnesc, și-o să ai parte de judecată dreaptă!

– Niciodată, bolborosește și aruncă cu cuțitul. Pistolul îmi sare din mână și mă trezesc cu o namilă de om asupra mea. E mai puternic ca mine și-mi întoarce, încet, încet, jungherul spre piept.

Mai încerc o zbatere dar e clar că totul se va termina foarte repede, apoi aud un zgomot înfundat și namila se prăvale peste mine.

Îl îndepărtez cu greu și mă ridic în capul oaselor.

Blanka apare din spate cu un vătrai în mână.

– Fă! Ce ți-am zi eu? Treci în cameră… O împing fără menajamente și trântesc ușa.

Bubuitura împușcăturii mă asurzește. Glonțul trece prin șold și-l aud cum sfredelește în dușumea. Mă îndrept în tors și arunc jungherul. Cu un geamăt, al doilea atacator se prăvale la podea.

Gâfâi, gâfâi cu moartea-n gât. Mă duc în patru labe, nu-mi mai simt șoldul . Îl târăsc în lumina lunei ce răzbate pe fereastră. Jungherul i-a intrat în piept și se chinuie cu mâini tremurânde, să-l scoată.

– Așa, Boier Dumneavoastră…Știam că n-ai să te încrezi în ucigașul cu plată. Știam că ai să vii să vezi cu ochii tăi. Iaca te scutesc de-o judecată umilitoare, de ocnă sau de-o spânzurătoare… Vezi cât sunt de omenos?

Dă să zică ceva dar scoate doar un horcăit și-l bufnește sângele pe gură.

– Du-te! Răsucesc jungherul. Dracii au încălzit smoala.

Luna se ascunde de după un nor, e beznă totală.

Undeva, parcă, aud fluiere de jandări…

*

Afară e soare. Îmi bate în ochi. Mă feresc și-un junghi adânc mă așează la loc. Pun mâna la ochi și privesc:

Un tânăr sergent de Roșiori ia drepți:

– Prea Înălțimea Voastră!

– Oh! Ohooo!  Cum te cheamă soldat?

– Să trăiți! Numele meu este Vasile și al lui tata Gheorghe.

Mă ia iar un leașin. Când ridic privirea sergentul tot acolo. Ia poziție de drepți când mă vede.

– Roșior, acum care-mi ești Vasile sau Gheorghe?

– Vasile, Gheorghe mă schimbă peste un ceas, răspunde mucalit sergentul.

– Mă, tu ești oltean… pe loc repaos. Ce faci tu aici?

– Vă păzesc, să trăiți!

– Și cine a ordonat asta?

– Domnul Gheneral Anastasia cu ordin de la Domnul Nostru Principele Carol.

– Așa? Ia saltă-mă oleacă…

– Nu poci! N-am voie. Infirmierăăă!

*

– Ar trebui să te dojenesc, tot după capu’ tău le faci!

Generalul Anastasia mă privește dând din cap.

– Nu puteam altfel, trebuia să scot șacalul din vizuină.  I-ați prins și pe restul??

– Da. Când au aflat că mai marele lor a murit s-au dat în vileag unul pe altul. Îi așteaptă ori ștreangul ori groapa cu sare…după merite! Hăhăie. Ai o medalie. Te ține curu’? Rânjește.

– Mă ține, că nu-s rău de carne.

– Vezi că trece Regele pe la tine, să ți-o pună-n ckept.. Ține naibii gura închisă. Clar?

*

– Ich bin froh, se întoarce către secretar, da: askia nu sare departe de trup! Wie ist die Rede… schöne rede românesc. Eu, al tău vater und Bratianu, venit, Ich kam incognito, noi trei cu trenul, Aventura, romantisch, al tău vater, mutiger Mann, tu mult arata ca el, ca frații doi! Doi Eroi! Vergessen Sie nie.

Anastasia mă privește critic:

– Te duci la franțuji până se mai spală apele pe aici. Ți-am pregătit actele.

*

Șonticăi în baston pe boulevard. E un soare crud, de martie și natura revine la viață. Miroase a lăcrămioare și abia acum văd cât de frumos e târgul.

O tigancă bătrână mă agață de trenci. Mă apropiu și scot niște măruțiș

Ochii îi sclipesc:

– Să-ți de-a baba în ghioc și-apoi șoptit: nu te duci la franțuzi, te duci în enlitera, și când îi dau banul îmi strecoară un bilețel. Următoarea ta misiune. Respectă instrucțiunile. Ia ghioceii ăștia și grăbește-te… ea încă te așteaptă. Intru pe poartă, pustiu. La ușă nimeni. Mă-ntorc să plec când, încet, ușa se deschide: E ea, doar o copie palidă, obrajii i s-au tras și ochii ei verzi acu’ îi ies din orbite. Frumosul păr roșcat îi stă atârnat pe umeri și mă privește aproape fără să mă vadă.

– Sunt eu…

Se uită la mine și-o prind de mâini.

– Tu…

Totu-i praf. Casa pustie, doar câteva boarfe într-un colț:

– Fatâ… Fată! Ce-i cu tine? Ce-ai pățit?

Se uită, galeș:

– Omul meu…Om rău. A amanetat tot și-a fugit. Tu… Era înhăitat cu ăia, îl caută potera. Toți m-ați înșelat, toți… și te-am așteptat… ca pe o rugă, ca pe un vis… ce-am făcut să merit asta… nemilos Dumnezeu.

O iau în brațe și o strâng la pieptul meu.

*

Suntem în Constanța. Mă întâmpină însuși Căpitanul:

– Welcome Sir, Lady…și am o viziune cu un tablou uitat într-o cameră întunecoasă.

Mă uit la ea. Încă are pomeții trași și trupul ei de căprioară tânără e fragil, dar își revine uimitor de repede. I-am obținut dezlegare de căsătorie așa că acum e liberă, iar libertatea i se citește înflorindu-i pe chip.

Ne apropiem de Gibraltar, o chem pe punte. Pachebotul emite un sunet gros… prelung. De pe stâncă i se răspunde cu o salvă de tun. Drapelul Marii Britanii se ridică pe cel mai înalt arborament, iar undeva aud un cântec de cimpoi, din ce în ce mai pregnant.

Trecem maiestuos prin strâmtoare, în sunet de cimpoaie și lovituri de tun, iar în atmosfera asta festivă ea-mi sare-n brațe și-mi șoptește la ureche:

– Vreau să-mi faci un englezoi!

***