Prognostic astral – septembrie 2019

 

Image

Sep. 23, 2019, ora 07:51 Soarele intră în Balanță (Autumnal Equinox); sep. 14, 2019, ora 04:32 Lună plină  în Pești (21°04’); sep. 28, 2019, ora 18:26 Lună nouă în Balanță (5°19’); Sep. 14, 2019, ora 07:15 Mercur intră în balanță; Sep. 14, 2019, ora 13:43 Venus intră în Balanță; Sep. 9, 2019, 04:13 Marte, Jupiter și Lilith direct motion întreaga lună; Uranus, Neptun, Pluto, Node și Chiron (R) Retrograde motion întreaga lună; Saturn de pe 6 Sep, 2019, ora13:21 până pe 15 Sep. 2019, ora 19:33(R) retrograde motion, de pe 1 Sep, 2019, ora 00:00 până pe 18 Sep, 2019, ora 08:47 direct motion.

   Fecioară:  Cu Mercur în Balanță vă ies mult mai ușor pasențele cu banii, cu afacerile, inițiativele sunt bine primite de către șefi, iar în relația de cuplu o să existe comunicare și o bună înțelegere. Poate că unii dintre voi vă veți gândiți la căsătorie în special după 9 sep. când Venus intră în balanță .

   Balanță: O să vă meargă și mai bine luna asta din punct de vedere financiar, poate aveți niște colaborări în paralel cu serviciul, dar cu latura sentimentală e mai problematic în special după 14 sep. când Venus intră în balanță, pentru că se observă o instabilitate emoțională și e posibil să dați vina pe partener.

   Scorpion: Vi se împlinesc niște așteptări, vin și banii, vin și oamenii de care aveți nevoie și n-o să fiți lăsați la greu. De sănătate e bine să vă îngrijiți, să fiți în formă maximă – provocările sunt la ordinea zilei, grijă la accidente pe 16 sep.

   Săgetător: Sunteți expeditivi cu treburile personale și cu cele de serviciu, cu școala, și o să primiți și o recompensă bănească, ori vreuna de imagine pe scena socială, semn că sunteți apreciați. În dragoste, noutăți incitante după 28 sep. când se recomandă să socializați mai des.

   Capricorn: O să lucrați la foc continuu, pentru că aveți multe situații și vechi și noi pe care va trebui să le duceți la bun sfârșit și poate cea mai fragilă va fi relația sentimentală. După 23 sep. afacerile vă vor acapara toate resursele interioare.

   Vărsător: Se pare că o să vă confruntați din nou  cu problemele avute la începutul anului, plus altele care o să vă stoarcă de energie, dar n-o să vă plângeți, culmea. O să vă placă surplusul de atenție acordat de cei din jur în special după 14 sep. când Venus în ascensiune directă intră în Balanță. În relațiile de familie, există stabilitate conferită de Chiron, retrogradă toată luna.

   Pești: Or să se adune mai mulți bani în cont și or să curgă și ofertele de muncă și poate vă reorientați spre alt angajator. În dragoste promite să fie și mai bine, iar dacă nu e nimeni, o să apară neapărat în special după 18 sep.

   Berbec: Ofertele de muncă de toate categoriile nu vor întârzia să apară și s-ar putea să vă încânte una interesantă. Sfera pretendenților la o relație sentimentală e nuanțată frumos și o să vă prindă în mreje cineva care îl are pe vino-ncoa.

   Taur:  Cu Soarele în balanță pasiunile renasc, vă puteți recuceri și o fostă iubire și să dați fuga la altar cu ea posibil pe 28 sep. Poate vă găsiți și ceva nou de lucru și o să vă faceți rost de mai mulți bani. E o perioadă bună pentru cine își dorește copii.

   Gemeni: O să faceți rost de casă, posibil după data de 9 sep, cu împrumut de la bancă ori închiriați un apartament, un sediu de firmă. E momentul să vă gândiți la traiul în doi și să vă uitați mai atent în jur, că sigur există cineva și pentru voi.

   Rac: Lucrurile rămase în coadă de pește din relația de cuplu fostă- actuală se cer urgent rezolvate , atenție pe 15 sep când Saturn devine retrograd și în conjuncție cu Mercur, ca să vă puteți înțelege mai bine decât până acum. E posibil să vă angajați altundeva dacă oferta e generoasă și pe gustul vostru.

   Leu: E o perioadă bănoasă și se poate să încheiați și niște contracte de munca. Pot fi și niște colaborări care să vă rotunjească veniturile. O să dați și de alesul/aleasa voastră care vă dă deja târcoale, în special după 14 sep. trebuie doar să o/îl identificați.

 

***

☄️Un asteroid de două ori mai mare decât celebra Empire State Building din New York va trece pe lângă Terra, sâmbătă… — Stiri România – International

Un asteroid de două ori mai mare decât celebra Empire State Building din New York va trece pe lângă Terra, sâmbătă, la o distanţă de aproximativ 5,3 milioane de kilometri, iar NASA l-a inclus în categoria obiectelor spaţiale „potenţial periculoase”.Potrivit Centrului pentru studierea obiectelor din apropierea Pământului (CNEOS) din cadrul NASA, asteroidul 467317 (2000 QW7), […]

via ☄️Un asteroid de două ori mai mare decât celebra Empire State Building din New York va trece pe lângă Terra, sâmbătă… — Stiri România – International

Surprise 4,000-mile ‘ice corridor’ found on Saturn’s moon Titan

Planetary scientists used a new analysis tool to spot a band of water ice stretching almost halfway around the circumference of the chilly world.
TitanIR
NASA’s Cassini spacecraft used infrared cameras to map beneath the surface of Saturn’s moon Titan.
NASA/JPL-Caltech/University of Nantes/University of Arizona
The great Age of Exploration may be over on Earth, but it’s just getting going on Titan, Saturn’s largest moon. It’s a world larger than even the planet Mercury. NASA’s Cassini spacecraft surveyed the moon (along with Saturn and its other moons) for 13 years, and even deployed a lander, Huygens, to Titan’s surface. But although Cassini’s mission ended in 2017, its data lives on, and planetary scientists continue to learn more about the history and surface features of this strangely Earth-like moon.

Researchers have spotted surprisingly diverse landscapes on Titan, from broad planes to sandy dunes and even rivers and lakes. But since the world is so cold, these features are made up of liquid methane and other organic compounds that slosh over a bedrock of solid, rock-hard ice. It’s tough to get great observations of the surface, though, because the moon’s atmosphere is a dense haze.

But even though the clouds make it tough to get good data, a paper this week in Nature Astronomy shows how useful a new analysis technique can be in mapping Titan and understanding its subtle surface features. And, almost as a bonus, it also spotted an entirely unexpected feature: a ribbon of exposed bedrock ice that wraps nearly halfway around the moon.

TitanDustStorm
A dust storm races across Titan.
NASA/ESA/IPGP/Labex UnivEarthS/University Paris Diderot

Easy PCA

The new technique is called principal components analysis (PCA), and it could be a game-changer for Titan-ophiles. Instead of examining individual pixels from Cassini photos and scouring them for details and data, PCA looks at all the pixels in a given area to spot trends in the landscape. This not only results in more refined data, but also turns out to be much less time-consuming than the leading alternatives, which do have to go one pixel at a time.

To test their new tool, and try to answer questions about why some patches of bedrock ice are exposed in the first place, the international team of researchers applied PCA to half of Titan’s surface, from 30° S to 30° N. They targeted the tropics in part because there was already relatively good data from this area, including firsthand from the Huygens lander. That made it easy to check their results.

Once everything was correlated and indeed found to be accurate, the team was left with a hi-def distribution of water ice on Titan. And curiously, the authors write, it formed in a noticeable pattern. “Our PCA study indicates that water ice is unevenly, but not randomly, exposed across Titan’s tropical surface. Most of the exposed ice-rich material follows a long, nearly linear, corridor that stretches 6,300 (kilometers),” or nearly 4,000 miles (6,400 km). That’s about 40 percent of Titan’s entire circumference. And, for reference, the United States stretches less than 3,000 miles (4,800 km) from coast to coast.

TitanMap
Titan’s newly-discovered 4,000-mile-long icy corridor is mapped in blue through these three views of the moon’s surface.
NASA/JPL-Caltech/Space Science Institute)

Titan Exposed

The find is, in a word, weird. “This corridor is puzzling because it does not correlate with topography or measurements of the subsurface,” the authors write. They also point out that the only other areas of Titan that have lots of exposed bedrock ice are spots “excavated by craters or exposed by erosion.” So, basically, there’s no known pattern going on, and they don’t know how to explain this gigantic new feature of an alien world.

The team says it’s possible that the icy corridor formed sometime in the past billion years when Titan was still geologically active. And they specifically wonder if it’s tied to a “major cryovolcanic event” — a kind icy volcanism — that astronomers have speculated was happening during that time. But to really answer this question, along with the rest of Titan’s mysteries, the authors say additional studies are necessary.

Now that PCA has been shown to work well for this kind of task, a new era of discovery, and answers, may be in store for Saturn’s largest moon.

Astronomy Magazine

Astronomii au folosit un nou instrument de analiză pentru a observa o bandă de gheață  care se întinde până la aproape de jumătatea circumferinței înghețatului satelit.

Marea epocă a explorărilor ar putea să se fi terminat pe Pământ, dar abia acum începe pe Titan, cea mai mare lună a lui Saturn. Este o lume mai mare decât planeta Mercur. Nava spațială Cassini a NASA a examinat luna (împreună cu Saturn și celelalte luni ale acesteia) timp de 13 ani și chiar a deplasat un lander, Huygens, pe suprafața lui Titan. Dar, deși misiunea lui Cassini s-a încheiat în 2017, datele sale continuă să fie prelucrate, iar astronomii  află alte și alte amănunte despre istoria și caracteristicile de suprafață ale acestei luni ciudate.

Cercetătorii au descoperit pe Titan peisaje surprinzător de diverse, de la câmpii întinse până la dune de nisip și chiar râuri și lacuri. Dar, deoarece lumea este atât de rece, acestea sunt alcătuite din metan lichid și alți compuși organici care se deplasează deasupra unui fond de gheață solidă, sau de rocă. Cu toate acestea, este dificil să obții observații grozave ale suprafeței, deoarece în atmosfera lunii este o ceață densă.

Dar, deși norii îngreunează obținerea de date bune, un articol, din această săptămână, din Nature Astronomy arată cât de utilă poate fi o nouă tehnică de analiză în cartografierea Titanului și înțelegerea caracteristicilor sale subtile ale suprafeței. Și, aproape ca un bonus, s-a observat și o caracteristică complet neașteptată: o panglică de gheață care de desfășoară pe aproape jumătate din satelit.

Noua tehnică se numește  analiză principală a componentelor (PCA) și ar putea fi o schimbare de optică în ceea ce privește modul de observare al lui Titan. În loc să fie examinați pixelii individuali din fotografiile Cassini pentru detalii și date, PCA privește simultan toți pixelii dintr-o anumită zonă pentru a identifica tendințele din peisaj. Aceasta nu numai că are ca rezultat date mai rafinate, dar se dovedește a fi mult mai puțin consumatoare de timp decât alternativele de vârf, care trebuie să meargă pixel cu pixel la un moment dat.

Pentru a-și testa noul instrument și a încerca să răspundă la întrebări de ce unele petice de gheață de la suprafață au fost expuse cu prioritate, echipa internațională de cercetători a aplicat PCA pe jumătate din suprafața Titanului, de la 30 ° S la 30 ° N. tropice, în parte, deoarece existau deja date relativ bune din această zonă, inclusiv la prima mână de la modulul Huygens. Acest lucru a facilitat verificarea rezultatelor.

Odată ce totul a fost corelat și, într-adevăr, s-a dovedit a fi exact, echipa a rămas cu o distribuție hi-def de gheață din apă pe Titan. Și, curios, scriu autorii, s-a format într-un model vizibil. „Studiul nostru PCA indică faptul că gheața din apă este expusă inegal, dar nu la întâmplare, pe suprafața tropicală a Titanului. Cea mai mare parte a materialului expus, bogat în gheață, urmează un coridor lung, aproape liniar, care se întinde pe 6.300 de kilometri ”sau aproape 4.000 de mile (6.400 km). Aceasta este aproximativ 40 la sută din întreaga circumferință a lui Titan. Și, ca referință, Statele Unite se întind pe mai puțin de 3.000 de mile (4.800 km) de la o coastă la cealaltă.

Descoperirea este, într-un cuvânt, ciudată. „Acest coridor ne încurcă observațiile, deoarece nu se corelează cu topografia sau măsurătorile de pe suprafață”, scriu autorii. De asemenea, ei subliniază că singurele alte zone din Titan care au o mulțime de gheață  sunt „cratere sau obținute prin eroziune”. Deci, practic, nu există un model cunoscut și nu pot să-și explice această nouă caracteristică a giganticei lumi extraterestre.

Echipa spune că este posibil ca și coridorul înghețat să se fi format cândva în ultimii miliarde de ani, când Titan era încă activ din punct de vedere geologic. Și se întreabă în mod specific dacă este legat de un „eveniment criovulcanic major” – un vulcanism drăguț – despre care astronomii au speculat că se întâmplă în acea perioadă. Dar pentru a răspunde cu adevărat la această întrebare, împreună cu restul misterelor lui Titan, autorii spun că sunt necesare studii suplimentare.

Acum că s-a dovedit că PCA funcționează bine pentru acest tip de sarcini, o nouă eră de descoperire și răspunsuri poate fi în magazin pentru cea mai mare lună a lui Saturn.

***

Lea

Fusesem adoptat de Olga, care ținea anticariatul de pe Strada Mare, ce mă lăsa până târziu în seară să lecturez în tihnă, dar și să-i rotunjesc veniturile, cu talentul meu de al face pe om să nu plece cu mâna goală din magazin.

Vroiam să termin de citit Războiul Lumilor a lui Wells tipărit într-o ediție de lux pe care nu mi-o permiteam. Pe la vreo șase seara mă trezesc cu Lea ( fata popii care m-a botezat, carele era o puștioaică incredibil de frumoasă, o frumusețe de marmoră albă perfect lustruită) împreună cu o gașcă de amici studenți în București. S-a dus naibii tihna mea și am lăsat, tânjind, cartea spre a sta între dihăniile care au năpădit anticariatul. Au cumpărat câteva cărți și cum se întuneca, iar prezența ar fi atras, precum pe fluture la felinar, sectoristul, am închis cu regret prăvălia.

Lea mă abordă cu naturalețea-i desăvârșită, iar eu, nevinovat și fără a avea habar de planurile mârșave care-i treceau prin minte, am fost plimbat pe la trei cofetării răposând în braseria de la „Dunărea”.

Abia târziu am legat și pus cap la cap toate manevrele din jurul meu căci acu’ dispărea câte un student, ba apărea altul, un dute-vino mascat de farfuriile cu profiterol și savarină pe care Lea mi le tot plimba pe la nas. Cum puteam ghici că fata popii mi-a șterpelit cheia din buzunarul hainei, cu două mărimi mai mari, și amicii studenți și-au făcut de cap prin anticariat.

A doua zi de dimineață vine  un puști și-mi zice că Olga mă cheamă de urgență. Las baltă tot și mă reped.

Olga mă aștepta cu mâinile în șolduri și cu privirea-i aruncând săgeți de foc.

Reproduc din memorie:

„Măi Mihăiță , intru și simt un miros ciudat. Zic, o fi dat ( adică eu!) cu ceva aseară. Mă duc în spate să pun de cafea… n-aveam stare. Intru înapoi, în magherniță, mă uit… totu’ la locu’ lui, dă și cafeaua în clocot… și vine și amploiatu’ de Vasilache – Madam onor prezența neasemuitei făpturi, carile iaște matale, cu un boboc dă trandafir, roșu aprins, ca inima mea!

Mi se ridică tensiunea.

Mă sucesc de colo colo, simțeam ceva și nu pricepem ce. Eeee, și numa ‘ ce ridic privirea : La literatură de artă: Aventurile lui Gingins Han, la Sport: Profețiile lui Nostradamus iar la SF : Rețete culinare la îndemâna tuturor… Toate… da’ toate cărțile amestecate. Să fac o criză de nervi. Îl chem pe băiatu’ lu’ Amariței și-l trimit după tine. Să zică ce-o zice, numa’ să te aducă, să te am aici, în ghearele mele… Și când ai venit, puiuțu’ mamei, că tu din prima ai văzut, de ți-o căzut falca, și eu carele voiam… CINE a făcut asta?! ”

Trei zile au muncit râzând, înghiontindu-se și supravegheați cu ferocitate ba de Olga, ba de mine, studenții noștri în frunte cu Lea, iar când au terminat, nici biblioteca Academiei nu era mai bine structurată ca dugheana anticariatului.

Dar, de…

Era vacanță, noi eram tineri și năstrujnici și erau alte vremi.

 

***

NASA’s Hubble Finds Water Vapor on Habitable-Zone Exoplanet for 1st Time

Quantum Physicists Have Successfully Teleported A Qutrit For The Very First Time

Quantum teleportation has been a term related to qubits for the longest time and recently, researchers have successfully teleported ‘qutrits’. The research published on American Physical Society is a major breakthrough that will propel the quantum computation prowess to incredibly faster speeds.
Scientists have been able to teleport qubits, Quantum Bits of information that have binary states – 0 or 1 – but qutrits have three possible states – 0, 1 and 2. Qubits and qutrits have the property of being able to exist in multiple states at the same time, i.e. superposition which allows for amazing applications in quantum computing.
Quantum Teleportation is based on quantum entanglement, through which the properties of a quantum particle can be transferred to a distant particle without physical movement of the particle itself. It is nothing like the ‘Warp Speed’ or ‘Warp Drive’ that has been popularized in sci-fi but rather, it is just two interlinked particles revealing the properties of the other particle. Quantum teleportation is possible by using photons which carry the quantum information about the two possible states in case of qubits or three possible states as in qutrits.

Splitting the photon into three beams through the use of an intricate contraption consisting of calibrated setup of lasers, beam splitters and barium borate crystals, the researcher created their qutrits. They also said that it could be possible to use ququarts in the future. With 0.75 fidelity over 12 states of entanglement, the researchers were able to prove that qutrit teleportation is possible.
The research will surely propel the quantum technology to the next level as quantum teleportation is an integral part of quantum computing applications.
Physics-Astronomy.org

Teleportarea cuantică a fost  legat de transportul instantaneu a cubiților (cuante de informație 0-1) dar recent, cercetătorii au teleportat cu succes „qutrits”. Cercetările publicate pe American Physical Society reprezintă o descoperire majoră care va propulsa puterea calculului cuantic către viteze incredibil de rapide.

VEDEȚI DE asemenea:  Researchers Have Discovered A New State Of Matter​​​​​​​

Oamenii de știință au reușit să teleporteze qubits, Quantit Bits de informații care au stări binare – 0 sau 1 – dar qutritele au trei stări posibile – 0, 1 și 2. Qubits și qutrits au proprietatea de a putea exista în mai multe stări la în același timp, adică superpoziția care permite aplicații uimitoare în calculul cuantic.
Teleportarea cuantică se bazează pe înțelegerea cuantică, prin care proprietățile unei particule cuantice pot fi transferate către o particulă îndepărtată, fără mișcare fizică a particulei în sine. Nu este nimic asemănător cu „Warp Speed” sau „Warp Drive” care a fost popularizat în SF, ci mai degrabă, sunt doar două particule interconectate care transferă proprietățile celeilalte particule. Teleportarea cuantică este posibilă folosind fotoni care poartă informațiile cuantice despre cele două stări posibile în caz de qubits sau trei stări posibile ca în qutrits.

VEZI DE asemenea: Researchers Built A Super-Fast Quantum Computer That’s 200 Times Faster Than Ever! Cercetătorii au construit un computer cuantic super-rapid, care este de 200 de ori mai rapid decât oricare altul!

Împărțind fotonul în trei fascicule prin utilizarea unei instalații complexe constând în instalarea calibrată a laserelor, divizoare de fascicul și cristale de borat de bariu, cercetătorii au creat qutritele. Ei au mai spus că ar putea fi posibil să se utilizeze cvadrile în viitor. Cu o fidelitate de 0,75 după 12 stări de corelare cuantică, cercetătorii au reușit să demonstreze că este posibilă teleportarea qutritului.
Cercetarea va propulsa cu siguranță tehnologia cuantică la nivelul următor, întrucât teleportarea cuantică este o parte integrantă a aplicațiilor de calcul cuantic.

***

Sarmale pentru Don Profesor

Nu mai știu ce să mai fac. Sunt la masă de cinci jocuri. Marț, marț; linie, linie… Aș’ vrea să pierd, să las pe alt nefericit, dar când intră pilotul automat… e imposibil. Oricum nu e de bun augur… am mai câștigat eu așa și după aia am păgubit înzecit.

Privesc sosirea lui Don Profesor ca pe o salvare „in extremis”… chiar mă gândeam să mă scuz când… mă trezesc cu un rasol de porc dinainte:

− Mâine mâncăm sarmale în foi de varză.

− Oleacă Don Profesor… Mă salt strategic de la masă și ca’t spre căsuță. Ți-ai găsit…

− Martori sunteți că fuge de răspundere!

− Eu? Da’ ce crezi că sarmalele se fac așa… singure?

− Doar un strop de spiritualiate autentică, trăire românească, fiorul ancestral carele se pogoară…

− Uite ce-i profesore. Ce nu-ți iei fiorul ancestral, arăt incriminator la ciosvârta de porc, și-o dai la câinii lu’ Maloș? Că li s-a lipit burta de schinare de când le dă doar mămăligă și aia la gramaj.

− Ciocnirea civilizațiilor, asta e. Dacă veneam cu o pastramă ținută sub șaua calului juma’ de an, cădeai pe spate.

− La sigur! Da’ și asta pute de-ți mută nasul. Din ce gunoaie ai pescuit-o?

− Incongruența axiologică care te definește explicitează o absență a scărilor valorice care să-ți permită o receptare „a integrum” a sensurilor filozofal abstracte care definesc și conturează starea de fapt actuală.

− Perfect. Acu’ vrei să și traduci?

− Hmmm! Pe scurt: poftesc la niște sarmale cum le făcea mama. Transparente de să se vadă tocătura carele să fie nici prea-prea, nici foarte-foarte, adicătălea și oleacă de vită și o lecuță de porc, și două- trei boabe de orez, și niște afumătură, totul dospit în zeamă de ceapă prăjită, roșii, și zarzavat. Oare cer prea mult?

Declamă teatral: Gastronomia este creată pentru a produce fericire. O fericire basică una din cele trei pe care le-a dat domnul omului…

− Și care-s al’lte două, întrebă relaxat Costică?

− Alea la care excelezi. Veni tăios răspunsul. Să te fuți și să te caci!

− Huăăă! Mă bag între ei când văd cum Costică se saltă de pe scaun. Ne-om gândi… ne-om socoti… acuma’ numa’ ia chestia aia de pe masă că se-mpute cartierul. Da?!

E și mâine zi. Hai… bea paharul de vin și la culcărică că de nu, mâine te tragi cu elevii de șireturi.

*

S-a dus dracului jocul. Stăm și ne privim, unul în ochii celuilalt:

− Ce facem?

− Ce să facem… Îi facem dihaniei sarmale.

− Adică eu, că dacă vă pun pe voi or să iasă niște OZN-uri. Bine!

Să împărțim sarcinile: Zolo te înființezi cu varza…

− Da’ de ce eu?

− D-aia! Mai scoți și tu mașina aia din garaj să se scuture de praf. Te duci în piața mare și târguiești două verze potrivite, dar cu foile încleștate. Tu le ai… Se face?

− Se face!

– Bun. Cei doi Costică merg la măcelărie și ia fiecare câte o juma’ de kil de carne. Costică a lu’ Codreanu, porc, Costică a lu’ Pândaru, vită. Să o dea la mașină în fața voastră. Da!? Da? Că aveți niște mutre de „loosers” ceva de speriat. Buuun! Eu iau ceapă… Ce mai

trebuie?… Orez. Ilie, juma’ de kil de orez bob întreg, vezi să nu-ți dea de-alea din plastic chinezesc. Nu-mi vii cu sfărâmături că tu ai să mânci… așaaaa, cine are încărcare mai mică? Zolo! Un borcan cu bulion.

− Da’ al tău ce-are?

Tre’ să mă scot până în primăvară… Nu comenta că eu rânesc. Clar? Pe cai!

*

Pentru niște sarmale reușite musai o pregătire de șantier.

Timpul nu mai are răbdare cu noi dar, strecurându-mă agil printre stropii temporali, am izbândit să încropesc câte ceva.

Între timp, buturelul de porc a fiert suficient așa că am adăugat o ceapă crăpată cu cuțitul, dar fără să se desfacă, și un morcovoi mai dolofan.

Am răzuit trei căței de usturoi i-am împărțit în două blide cu câte o frunză de dafin și am distribuit carnea. Apoi am completat cu zeamă și am dat la răcit. Rasolul de azi va fi răcitura de mâine. Restul de zeamă și cu oasele vor face diferența, mâine, la sarmale.

Acu’ tre’ să fac săpături pe la margini de vie după hrean, căci răcitură, sau sarmale, fără oleacă de hrean ras deasupra, nu se ezistă!

*

Mă scol pe la 9 dimineața, cam turtit, și mă duc în bucătărie să pun de cafea: „Oops! M-au vizitat băieții!”

− Așaaa… Deci…ce-avem noi acilea?!

„Da’ dom’le! Cestiunea începe să capete contur”.

Beau cafeaua și-l văd pe Cristi, băiatul lui Costică Pândaru băgând capul pe ușă:

− A venit hreanul!!!

− Brava bărbate! Dă-l încoa. Ai mâncat? Hai să te omenesc cu o răcitură. Șezi blând.

Bag capul în frigider: rasolul e țeapăn. Îi pun o porție generoasă și rad hrean la greu. Mă bucur de bucuria lui. Îi bag și-un pahar de bere și-l expediez:

− Zi la băieți să vie la clacă!

*

− Costică!  Dă cep la varza aia și toarnă o gură de bere cât mă spăl eu pe mâini.

Cotorul să-l dai la găini…

Beau din bere…

Așaa! Unde-i oala? Bagă varza cu dezvirginata-n  jos. Bun. Să dea în clocot…

Ai auzit de ultima chestie? Cică îți montează o chestie pe cur și nu mai ai nevoie de hârtie igienică…

− Adică cum?

− Adică, atunci când îți vine să te caci, îți bagă o sulă-n cur!!! Hî! Hî!

− Da’ eu, de fapt… ce caut pe aici? Șed ca să fiu luat la mișto…

− Doar alintat. Hai! Eu desfac varza, iar tu ai să tai ceapa….

− Uh!

Primesc un semnal discret: Vine!

− Zeii mi-au auzit cuvântul, oooo!

− Încet, Don Profesor, că abia ce-am început. Șezi blând. Zolo bagă-i un pahar cu bere…

Ceapa începuse să se  rumenească și mă pregătesc să pun orezul la călit.

− Nu așa! Nu așa făcea mama.

− Măăă! Nu te băga în blidele mele că nu mai pupi nik! Eu fac cum știu și nu mă provoca că știu multe despre maică-ta.

Amestec nervos ceapa cu orezul, aduc oala cu zeama de la rasolul de ieri și când văd că orezul a tras tot, bag două polonice atât cât să acopere. Sting focul și pun capac.

− Așa făcea și mama numa’ că punea zeama înainte și orezul după…

− Data viitoare, promit! Acum ce nu te duci tu la calculator? Hai cu tata…

Bag orezul peste tocătura de carne, presar un pic de cimbru, arunc două ouă, pătrunjel, o țâră de piper, sare de murături, fără iod, că altfel se borșește compoziția și frec intens. Pasta este perfecta.

Pun  fundul, central, cu oala în care jos am pus oasele de la rasol și bucăți de varză, în dreapta, și o iau cu foile de varză cele mai mici.

Tai cotoarele dure, pun o lingură de tocătură, împachetez lateral iar apoi rulez.

Apuc chestia bine în mâna stângă și apoi cu degetul arătător de la mâna dreaptă aduc spre interior marginile de varză. Întorc sarmaua și-i aplic aceiași lucrare și la posterior. Gândul îmi aduce dinaintea ochilor buci apetisante de virgine vicioase trezind din adormire părți anatomice și, mă trezesc cu ea țeapănă. Dar…

Don Profesor e aici. Scăpat de vigilența amicilor, concentrați la un joc de șah pe calculator, se apleacă peste mine și-mi șoptește:

− Vreau și eu!

Smuls din reverie am un recul:

− Ce plmeu’ vrei și tu?

− Vreau să împachetez și eu sarmale…

Mă cutremur, rânjesc pe interior, și mă salt de pe scaun:

− No… Spală-te pe mâini și treci!

*

Îl privesc. Omul este plin de intenții bune: pune tocătura pi șentru și împachetează totul ca pe un plic.

De peste umărul lui mă pronunț, malițios și un pic rău:

− Îs sigur că maică-ta nu făcea așa…

− Am uitat, Mihăiță. Și totul era așa de clar!

− Nu te speria, profesore. Chestia e de experiență. Și eu ratez câteva la început, până se cuplează hardul… un pic. Întinzi foaia de varză, vezi? Ea a crescut încrețită. Dacă desfaci crețurile ai să vezi că ai un loc excelent, o scobitură, unde să pui tocătura. Acum rulezi atent, fără frică, cu foaia subțire la exterior. Așa!

Acum o apuci în mână cum … ca atunci, așa, dar nu prea viguros… nu te speria că curge pe partea ailaltă, strânge degetul mic. Aha! Acuma ]mpinge marginile înspre interior. Așa. Melesteaz-o în mână să-i simți consistența. Bun. Întoarce-o în palmă. Fă la fel.

Ai văzut? Ai făcut o sarma perfecta, doar clitorisul ei știe.. Hai, hop! Poate mai și mâncăm azi.

*

− Atenție, dihăniilor!

Scot din cuptor.

S-au bulucit toți în spatele meu.

− Ufff!

− Huo! Să tragă… Peste juma’ de oră.

Da’ ce m-a auzit careva?

Doar Don Profesor stătea deoparte:

− Ce-i bărbate?

− Nu vreau să-mi sparg iluziile pe’ntr-o jumătate de oră. Aștept!

 

Băieții au plecat, sătui de bere, de șah și… mai nou, de sarmale.

Am rămas cu Don Profesor.

− Dacă simți că nu poți mânca am să-ți fac un pachet… Ce-i cu tine?

− Iac’așa mă simt plimbat de colo-colo, aruncat din căruță-n teleguță ca până la urmă să ajung iar în hogeacul ăla întunecos de-i zice casa mea.

− Dormi la mine… Hai! Să-mi povestești de traci… mai ai hârtiuța cu tracii?

− Nu, Mihai. Nu sunt idiot. A fost frumos, a fost… și nu va mai fi… Eu… nici nu știu cum să mulțumesc. Ce-aș putea spune… Rămâi cu bine!

− Hai să te conduc…

În ușă i-am apucat ceafa în palmă și cu degetele am apăsat pe jugulara… s-a muiat ca o cârpă.

Acu’ sforăie pe canapea.

Mai avem nevoie de tine… Don Profesor…

*

Dimineață sunt trezit de zgomote dubioase.

Mă salt în capul oaselor și privesc năuc de jur împrejur. Sunetele se aud dinspre bucătărie.

Brusc, o oală căzând hotărâtă pe gresie îmi saltă părul pe schinare.

Aud boscorodeli adânci.

„Asta-i vocea lu’ Don Profesor! Ce spuma mării baltice…?!” Mă uit la ceas: nici opt nu-i și-i duminică… să-nebunesc!

Arunc un prosop pe umăr și mă bag sub duș. Cald- rece, rece- cald pân’ încep să mă simt. Mă trag în halat și intru în bucătărie

Don Profesore a plecat. Mă uit pe masă: Dihania a făcut mămăliguță, a încălzit sarmalele și a făcut o prezentare demnă de Hotel Negresco.

 

Realizez că, de fapt, nici nu le-am gustat.

„Măi să fie… și ce dacă-i abia nouă… doar două bătăi strică…”

Dau rachiul pe gât, apuc furculița și …

Mă năpustesc!

***

Aliens May Have Explored The Galaxy And Visited Earth Already, Scientists Say

The Milky Way could be teeming with interstellar alien civilizations, according to a new study. We just don’t know about it because they haven’t paid us a visit in 10 million years.
The study, published last month in The Astronomical Journal, posits that intelligent extraterrestrial life could be taking its time to explore the galaxy, harnessing star systems’ movement to make star-hopping easier.
The work is a new response to a question known as the Fermi Paradox, which asks why we haven’t detected signs of extraterrestrial intelligence.
The paradox was first posed by physicist Enrico Fermi, who famously asked: „Where is everybody?”
Fermi was questioning the feasibility of travel between stars, but since then, his query has come to represent doubts about the very existence of extraterrestrials.
Astrophysicist Michael Hart explored the question formally when he argued in a 1975 paper that there has been plenty of time for intelligent life to colonise the Milky Way in the 13.6 billion years since the galaxy first formed, yet we’ve heard nothing from them.
Hart concluded that there must be no other advanced civilizations in our galaxy.
The new study offers a different perspective on the question: Maybe aliens are just taking their time and being strategic, the authors suggest.
„If you don’t account for motion of stars when you try to solve this problem, you’re basically left with one of two solutions,” Jonathan Carroll-Nellenback, a computational scientist and the study’s lead author, told Business Insider.
„Either nobody leaves their planet, or we are in fact the only technological civilisation in the galaxy.”
Stars (and the planets around them) orbit the centre of the galaxy on different paths at different speeds. As they do, they occasionally pass each other, Carroll-Nellenback pointed out. So aliens could be waiting for their next destination to come closer to them, his study says.
In that case, civilizations would take longer to spread across the stars than Hart estimated. So they may not have reached us yet ⁠- or maybe they did, long before humans evolved.

A new idea about interstellar travel

Researchers have sought to answer the Fermi Paradox in a number of ways – studies have investigated the possibility that all alien life forms in oceans below a planet’s surface, and posited that civilizations may get undone by their unsustainability before accomplishing any interstellar travel.
There’s also the „zoo hypothesis„, which imagines that Milky Way societies have decided not to contact us for the same reasons that we have nature preserves or maintain protections for some uncontacted indigenous peoples.
A 2018 Oxford University study, meanwhile, suggested that there’s a roughly 2-in-5 chance we’re alone in our galaxy and a 1-in-3 chance we’re alone in the entire cosmos.
But the authors of the newest study point out that previous research hasn’t accounted for a crucial fact of our galaxy: It moves. Just as planets orbit stars, star systems orbit the galactic centre. Our Solar System, for example, orbits the galaxy every 230 million years.
If civilizations arise in star systems far away from the others (like our own, which is in the backwaters of the galaxy), they could make the trip shorter by waiting until their orbital path brings them closer to a habitable star system, the study says.
Then once settled in that new system, the aliens could wait again for an optimal travel distance to make another hop, and so on.
In this scenario, aliens aren’t jet-setting across the galaxy. They’re just waiting long enough for their star to get close to another star with a habitable planet.
„If long enough is a billion years, well then that’s one solution to the Fermi paradox,” Carroll-Nellenback said. „Habitable worlds are so rare that you have to wait longer than any civilisation is expected to last before another one comes in range.”

The Milky Way could be full of settled star systems

To explore the scenarios in which aliens could exist, the researchers used numerical models to simulate a civilisation’s spread across the galaxy.
They factored in a variety of possibilities for a hypothetical civilisation’s proximity to new star systems, the range and speed of its interstellar probes, and the launch rate of those probes.
The research team did not attempt to guess at aliens’ motivations or politics – a tendency that some astronomers view as a pitfall in other Fermi Paradox solutions.
„We tried to come up with a model that would involve the fewest assumptions about sociology that we could,” Carroll-Nellenback said.
Still, part of the problem with modelling the galactic spread of alien civilizations is that we’re only working with one data point: ourselves. So all our predictions are based on our own behaviour.
But even with this limitation, the researchers found that the Milky Way could be filled with settled star systems that we don’t know about. That still held true when they used conservative estimates of the speed and frequency of aliens’ interstellar travel.
„Every system could be habitable and could be settled, but they wouldn’t visit us because they’re not close enough,” Carroll-Nellenback said, though he added that just because that’s possible doesn’t make it likely.
So far, we’ve detected about 4,000 planets outside our Solar System and none have been shown to host life. But we haven’t looked that hard: There are at least 100 billion stars in the Milky Way, and even more planets.
So the study authors wrote that concluding that none of those planets hold life would be like looking at a pool-sized amount of ocean water and finding no dolphins, then deciding that the entire ocean has no dolphins.

Aliens may have visited Earth in the past

Another key element in debates about alien life is what Hart called „Fact A”: There are no interstellar visitors on Earth now, and there is no evidence of past visits.
But that doesn’t mean they were never here, the authors of the new study say.
If an alien civilisation came to Earth millions of years ago (the Earth is 4.5 billion years old), there might be no remaining signs of their visit, the authors wrote. They pointed to previous research suggesting that we may not be able to detect evidence of past alien visits.
It’s even possible that aliens have passed near Earth since we’ve been here, but decided not to visit. The paper calls this the „Aurora effect”, named for Kim Stanley Robinson’s novel Aurora.
What’s more, aliens might not want to visit a planet that already has life, the authors said. To assume that they would, they added, would be a „naive projection” of a human tendency to equate expansion with conquest.
The study accounted for all of these considerations – the calculations assumed that alien civilizations would only settle a fraction of the habitable worlds they encountered. Still, the researchers said, if there are enough habitable worlds, aliens could easily have spread across the galaxy by now.

There’s still much more to learn

For now, the researchers don’t think we should get discouraged by any perceived silence from the universe.
„It doesn’t mean that we’re alone,” Carroll-Nellenback said.
„It just means that habitable planets are probably rare and hard to get to.”
In the next few years, our ability to detect and observe other potentially habitable planets is expected to improve dramatically as new telescopes get built and launched into space.
The Kepler telescope made leaps and bounds in the search for planets that might host life in our galaxy. In Earth’s orbit today, the Hubble Space Telescope and Transiting Exoplanet Survey Satellite (TESS) are continuing the search.
NASA is also building the James Webb Space Telescope, which may be able to see as far through space and time as the Big Bang. It’s slated to launch in 2021.
Of course, what would really improve scientists’ ability to estimate the probability that we’re alone in the universe would be more data on the speed or ranges of interstellar probes. A better sense of how long hypothetical alien civilizations last would be useful, too.
„We’re in desperate need of some data points,” Carroll-Nellenback said.
This article was originally published by Business Insider.
Physics-Astronomy.org
Calea Lactee ar putea fi împânzită de civilizații extraterestre interstelare, potrivit unui nou studiu. Doar că nu știm despre asta pentru că nu ne-au mai făcut o vizită de 10 milioane de ani.

Studiul, publicat luna trecută în The Astronomical Journal, consideră că viața extraterestră inteligentă și-ar putea lua timpul pentru a explora galaxia, valorificând mișcarea sistemelor de stele pentru a face mai ușoară saltul cu stele.

Lucrarea este un nou răspuns la o întrebare cunoscută sub numele de Paradoxul Fermi, care se întreabă de ce nu am detectat semne de inteligență extraterestră.

Paradoxul a fost prezentat pentru prima dată de fizicianul Enrico Fermi, care a pus  faimoasa întrebare: „Unde este toată lumea?”
Fermi punea la îndoială fezabilitatea călătoriilor între stele, dar de atunci, întrebarea sa a ajuns să reprezinte îndoieli cu privire chiar la existența  a extratereștrilor.

Astrofizicianul Michael Hart a examinat formal întrebarea atunci când a susținut într-o lucrare din 1975 că a existat destul timp pentru ca viața inteligentă să colonizeze Calea Lactee în cei 13,6 miliarde de ani de la formarea primei galaxii, cu toate acestea nu am auzit nimic de la ei.
Hart a concluzionat că nu trebuie să existe alte civilizații avansate în galaxia noastră.
Noul studiu oferă o perspectivă diferită asupra întrebării: Poate extratereștrii își iau timp și sunt strategici, sugerează autorii.
„Dacă nu țineți cont de mișcarea stelelor când încercați să rezolvați această problemă, vă rămâne practic una dintre cele două soluții”, a declarat pentru Business Insider Jonathan Carroll-Nellenback, om de știință și autorul principal al studiului.
„Ori nimeni nu părăsește planeta lor, ori suntem de fapt singura civilizație tehnologică din galaxie”.
Stelele (și planetele din jurul lor) orbitează centrul galaxiei pe diferite căi cu viteze diferite. În timp ce se întâmplă, se trec ocazional între ele, a subliniat Carroll-Nellenback. Astfel, extratereștrii ar putea aștepta ca următoarea lor destinație să se apropie de ei, spune studiul său.
În acest caz, civilizațiile ar dura mai mult timp să se răspândească peste stele decât a estimat Hart. Deci, poate nu ne-au ajuns încă ⁠- sau poate au făcut-o, cu mult înainte de a evolua oamenii.
O nouă idee despre călătoriile interstelare
Cercetătorii au căutat să răspundă la paradoxul Fermi într-o serie de moduri – studiile au investigat posibilitatea ca toate viețile extraterestre să se formeze în oceane sub suprafața unei planete și au considerat că civilizațiile se nasc și dispar înainte de a efectua orice călătorie interstelară.
Există, de asemenea, „ipoteza grădinii zoologice”, care imaginează că societățile de pe Calea Lactee au decis să nu ne contacteze din aceleași motive pentru care avem noi rezervații naturale sau protejăm unele populații indigene necontactate.

Între timp, un studiu de la Universitatea Oxford din 2018 a sugerat că există o șansă aproximativ de 2 din 5 să fim singuri în galaxia noastră și o șansă de 1 în 3 să fim singuri în întregul cosmos.
Autorii celui mai nou studiu au subliniat că cercetările anterioare nu au reprezentat un fapt crucial al galaxiei noastre: se mișcă. La fel cum planetele orbitează stele, sistemele de stele orbitează centrul galactic. Sistemul nostru solar, de exemplu, orbitează galaxia la fiecare 230 de milioane de ani.
Dacă civilizațiile apar în sistemele stelare departe de celelalte (ca ale noastre, care se află în apele galaxiei), acestea ar putea face călătoria mai scurtă așteptând până când calea lor orbitală le va apropia de un sistem stelar locuibil, arată studiul. .
Apoi, odată stabiliți în noul sistem, extratereștrii ar putea aștepta din nou la o distanță optimă de călătorie pentru a face un alt hop, etc.
În acest scenariu, extratereștrii nu se împrăștie jet în toată galaxia. Așteaptă destul de mult ca steaua lor să se apropie de o altă stea cu o planetă locuibilă.
„Dacă este suficient de mult un miliard de ani, atunci asta este o soluție pentru paradoxul Fermi”, a spus Carroll-Nellenback. „Lumile obișnuite sunt atât de rare încât trebuie să aștepți mai mult decât se așteaptă ca orice civilizație să dureze înainte ca o altă să intre în rază de acțiune.
Calea Lactee ar putea fi plină de sisteme stelare locuite
Pentru a explora scenariile în care ar putea exista extratereștrii, cercetătorii au folosit modele numerice pentru a simula răspândirea unei civilizații în toată galaxia.
Au luat în considerare o varietate de posibilități pentru apropierea unei civilizații ipotetice de noile sisteme stelare, raza de acțiune și viteza sondelor interstelare și rata de lansare a acestor sonde.
Echipa de cercetare nu a încercat să ghicească motivațiile sau politica extratereștrilor – o tendință pe care unii astronomi o consideră o capcană în alte soluții Fermi Paradox.

„Am încercat să oferim un model care să implice cele mai puține presupuneri despre sociologie pe care le-am putut”, a spus Carroll-Nellenback.
Totuși, o parte din problema modelării răspândirii galactice a civilizațiilor extraterestre este că lucrăm doar cu un singur punct de date: noi înșine. Deci toate predicțiile noastre se bazează pe propriul comportament.
Dar chiar și cu această limitare, cercetătorii au descoperit că, Calea Lactee poate fi umplută cu sisteme stelare locuite despre care nu știm. Acest lucru a rămas valabil atunci când au folosit estimări conservatoare despre viteza și frecvența călătoriei interstelare a străinilor.
„Fiecare sistem ar putea fi locuibil și ar putea fi soluționat, dar nu ne-ar vizita pentru că nu sunt suficient de aproape”, a spus Carroll-Nellenback, deși a adăugat că doar pentru că acest lucru nu este posibil.
Până în prezent, am detectat aproximativ 4.000 de planete în afara Sistemului nostru Solar și nici una nu s-a dovedit a putea fi  gazdă. Dar nu ne-am arătat atât de tare: Există cel puțin 100 de miliarde de stele pe Calea Lactee și chiar mai multe planete.
Un studiu recent a estimat că până la 10 miliarde din aceste planete ar putea fi asemănătoare Pământului.
Așadar, autorii studiului dacă niciuna dintre aceste planete nu conține viață ar fi ca și cum ai privi o cantitate de apă oceanică de dimensiunea piscinei și n-ai găsi delfini, apoi să decizi că întregul ocean nu are delfini.
Este posibil ca străinii să fi vizitat Pământul în trecut.
Un alt element cheie în dezbaterile despre viața extraterestră este ceea ce Hart numea „Faptul A”: Nu există vizitatori interstelari pe Pământ acum și nu există dovezi ale unor vizite anterioare.
Dar asta nu înseamnă că nu au fost niciodată aici, spun autorii noului studiu.
Dacă o civilizație extraterestră a venit pe Pământ cu milioane de ani în urmă (Pământul are 4,5 miliarde de ani), s-ar putea să nu mai existe semne ale vizitei lor, au scris autorii. Ei au indicat cercetările anterioare care sugerează că este posibil să nu putem detecta dovezi ale vizitelor străine anterioare.

Este chiar posibil ca extratereștrii să fi trecut pe lângă Pământ de când am fost aici, dar am decis să nu vizităm. Lucrarea numește acest „efect Aurora”, numit pentru romanul Aurora lui Kim Stanley Robinson.
Mai mult, este posibil ca extratereștrii să nu vrea să viziteze o planetă care are deja viață, au spus autorii. A presupune că, ar fi adăugat, ar fi o „proiecție naivă” a unei tendințe umane de echivalare a expansiunii cu cucerirea.
Studiul a avut în vedere toate aceste considerente – calculele au presupus că civilizațiile extraterestre nu vor stabili decât o parte din lumile locuibile pe care le-au întâlnit. Cu toate acestea, cercetătorii au spus că, dacă există suficiente lumi locuibile, extratereștrii s-ar fi putut răspândi cu ușurință în toată galaxia până acum.
Mai sunt multe de învățat
Deocamdată, cercetătorii nu cred că ar trebui să ne descurajăm de orice tăcere percepută din univers.
– Nu înseamnă că suntem singuri, spuse Carroll-Nellenback.
„Înseamnă doar că planetele locuibile sunt probabil rare și greu de accesat.”
În următorii câțiva ani, capacitatea noastră de a detecta și observa alte planete potențial locuibile este de așteptat să se îmbunătățească dramatic pe măsură ce noile telescoape se construiesc și se lansează în spațiu.
Telescopul Kepler a făcut salturi în limitele căutării planetelor care ar putea găzdui viața în galaxia noastră. În orbita Pământului, astăzi, Telescopul spațial Hubble și Transiting Exoplanet Satellite Survey (TESS) continuă căutarea.
NASA construiește, de asemenea, James Webb Space Telescope, care poate fi văzut atât de departe prin spațiu și timp, precum Big Bang. Este lansat în 2021.
Desigur, ceea ce ar îmbunătăți cu adevărat capacitatea oamenilor de știință de a estima  dacă suntem singuri în univers ar fi mai multe date despre viteză sau intervale de la sondele interstelare. Un mai bun simț al duratei unei civilizații extraterestre ar fi util.
„Avem nevoie disperată de câteva puncte de reper”, a spus Carroll-Nellenback.
Acest articol a fost publicat inițial de Business Insider.

Iobăgie

Te lăsa carburatorul, no problem, aveai toate sârmulițele pentru desfundat jigloare, se ancrasa vreo bujie- se rezolva de îndată, căci erai dotat cu tubulară și glașpapir, sărea vre-un furtun- luai o sârmă din gard și treaba era rezolvată.

Amu, ai belit belingheru’. Ți-o zâs computatoru că-i cu defect, nu-ți zice și: modulul trei defect– îl înlocuiești și-ți vezi de drum, nuuuu , musai să suni la platformă și, la dumnezeul ei de mașină, la service.

Iobăgie.

Te durea la lingurică, te duceai la doftoroiaie te ciocănea, te asculta cu stetoscopul, ți-o pipăia, îți dădea două-trei hapuri și n-aveai nici pe dracu.

Amu, musai să-ți faci analize, de te înțapă peste tot și afli că ești de fapt mort de mult la câte boli afli că le ai și n-ai știut și-i musai să te internezi și să urmezi niște tratamente complicate de după care alte analize…

Iobăgie.

N-ai luat testele de evaluare națională, adio liceu, musai rabota la patron, necalificat și cu salariu minim. N-ai luat bacalaureatul, adio facultate, musai rabota la patron, necalificat și cu salariul minim. Ai terminat facultatea, adio discotecă, musai rabota la patron, necalificat și cu salariul minim.

Iobăgie

N-ai semnat adeziune la PSD, musai rabota, necalificat și cu salariul minim.

Iobăgie.

***