Ce faci?!

 

  De după primăvara de la Praga și momentul astral când o națiune și-a adus aminte, pentru câteva minute, cine este, schimbările au fost aproape palpabile. Relațiile cu occidentul s-au îmbunătățit vizibil iar, pe iși pi colo, prin punctili isănțiale, au luat o turnură burlescă culminând, la capitolul care mă privea specific, cu schimburile de copii între orașele înfrățite.

  Și iacătă-mă-s aruncat direct în Franța într-un orășel provansez.

  Pe vremea aia nu știam mai multă franceză decât acu’ dar, cu lejeritatea vârstei, am ciugulit câte un pic chiar și din dialectul în care se vorbea îndeobște în casă.

  Și aveau franțuzii o fată…

  După trei zile în care în care am fost dus pe la toate muzeele, am vizitat centrala hidroelectrică în construcție, mândria localității, franțuzii m-au expediat la țară unde aveau o livadă de meri și un capăt de vie.

  Libertini franțujii era și prin perioada aia sex, drugs& rock and roll… În ce mă privește îmi convenea, ne lăsau să hălăduind singuri sau cu prietene de-ale fetei, după amiaza dormind în aceiași cameră de la etajul vilei.

  Și avea o guriță așa de mică și roșie, ca o cireașă în pârg că nu m-am mai răbdat și i-am șoptit cum furasem de a bătârnă pre’ când îi pieptăna lungul păr de aur:

  – Deessa Venus, massa bella, si vostè permet que et besi a aquesta noia, sense el seu sentir res, demà vaig a portar un ram de flors. (zeiță Venus prea frumoasă dacă-mi îngădui să sărut această copilă făr’ ca ea să simtă nimic, mâine am să-i aduc un buchet de flori) și, minune, primesc îngăduință nu doar de-un pupic furat ci de un lung sărut franțuzesc.

  A doua zi am cules din belșug un buchet de flori și după amiază i l-am pus la căpătâi. O văd că se foiește și-mi iau inima în dinți:

  – Dacă o voi putea mângâia după pofta inimii și ea nu se va trezi din somnul gingaș, o să-i iau baticul care i-a plăcut pe când am fost amândoi la piață…

  …și m-am bucurat de rotunjimile fragede.

  A treia zi i-am luat baticul și a pus ochii pe un ponei cu ochi mari care parcă abia aștepta să fie încălecat:

  – Dacă o să o pot avea fără ca să-și întrerupă somnul liniștit, am să-i iau un ponei frumos, și a fost o noapte de pomină.

  A patra zi am realizat că, la ce firfirici mai aveam prin buzunări, nici nu poate fi vorba de ponei așa că mi-am tot cătat de treabă pe-afară până ce a bătrână m-a trimis cu forța la culcare.

  Stau panicat în timp ce ea, botoasă, se face că doarme. Când vede că nu am nici un gând, se întoarce spre mine:

  – Eeee, ce faci? Lasă-l colo de ponei! Mai promite-mi ceva că de nu…

  Te spun lu’ tata!

                                                              ***

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Ce faci?!&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s