– Bagă două degete de rachiu și… ce spuma mării baltice e așa de frig la tine? Venisem să mă usuc.
– Na’ telecomanda. Dacă tu faci dihania să scoată și aer cald… mai ai un rachiu de la mine. Până una alta eu mă duc să sparg niște lemne, noroc că n-am stricat teracota.
Mă uit la nefericită, ea-mi face cu ochiul din două LED-uri, și-o întreb de sănătate: Bântui prin meniu și găsesc comanda de minte zgribilitică: Cold off. Dau on și, încet, valuri de aer cald se răspândesc în natură. Rânjesc: „acu’ să te văd Lulu, căcontoarul face ture în draci”.
Apare ăsta cu un vraf de lemne și simte schimbarea de atmosferă:
– Neee, bagă și-n sobă dacă tot te-ai dat în stambă.
N-am nici o treabă. Atelierul l-am închis până luni și nu mă trage ața în casa aia pustie. Paul, fii-meu, a zis că întârzie că i s-a stricat ambreiajul și, voalat, mi-a cerut bani, i-am trimis, și afară plouă cu gheață.
Suntem doar noi în cârciumă:
– Mă Lulu… ia să te fac o tablă, mă!
–-
– Da i-a mai du-te și pe-acasă… hai!
L-am snopit. Marț, linie, marț, linie, etc. În fața mea un teac de monede de 10 bani.
Clienți canci:
– Păi… după ce m-ai îmbătat… aici îi cald și bine… Mă dai afară ca pe un câine de pripas… Împing banii spre el. Hai, sună la un taxi.
Se uită la mine :
– Da?
– Îmi ești dator vândut, nefericitule, sună.
Dau să plec, mă ajunge din urmă:
– Dacă tot te duci cu taxi-ul nu-i duci și lu’ nevastă-mea sacoșa asta?
– Doar sunt pe banii tăi… we not?!
Madam mă întâmpină în poartă și-mi ia sacoșa:
– Ce face?
– Face focul în sobă…
– Că bine zici. Dacă tot ești aici… nu-mi aprinzi și mie focul?
… și se zgribulește, demonstrativ, în capotul albastru cu imenși maci roșii.
Abia am scăpat, afară plouă cu gheață și mă doare sula.
Mihail stories 