Peter mai mult intui decât simți când un val imens de energie l-a cojit de costumul antimaterial. O să fie o explozie pe cinste mai apucă să gândească și al doilea val energetic îl aruncă precum un grăunte de nisip. Giroscoapele costumului începură să șuiere. Nu-și mai auzi gândul căci se prăbuși într-o uitare vecină cu moartea.
Deși sobră ca biroul unui judecător de pace rotonda, turnată în beton cu inserții de plumb, era mai înstelată ca o noapte de vară. Pe marile ecrane circulare puteai să te plictisești numărând stelele de pe epoleți. În fotolii doar patru oameni.
– Să rezumăm, Șeful Marelui Stat Major părea nervos. La zulu 11.23 s-a primit o confirmare de atac nuclear. Cine a făcut-o?
– Eu, domnule general. Dintr-un fotoliu, slab, aproape scheletic, coordonatorul șef al proiectului „Tangou temporal” se ridică în picioare.
– Clarifică.
– La zulu 11.03, computerul nostru stohastic a emis o predicție, bazată pe fluctuațiile de câmp tahionic, suprapuse ahaotic pe stocajul continuu de date de la urmărire generală.
– Adică?
– Mai simplu, a intuit o stare majoră de contradicție în jurul orei zulu 12.00, suprapunând vectorii de stare ai câmpului tahionic cu vectorii ahaotici pe care ni i-a oferit sistemul de urmărire globală și…
– Vorbește cineva engleză, aici? Pumnul generalului făcu să tremure imaginea de pe ecran.
– Am făcut o triangulație… expiră cu greu inginerul Akasuma. Aveam un operator în câmp care a confirmat și actualizat informația pentru zulu11. 59, 35 de secunde …
– Bunnnn! îl opri din nou comandantul, ați trimis echipele… mai departe?
– Mai departe situația s-a complicat…
– Nu mă înțeleg cu dumneata. Cine este următorul la comandă? Cine răspunde în caz că profesorul se îmbolnăvește?
– Consiliul format din…
– Ce se întâmplă la voi, acolo? Aparent, chipul generalului privea către adjunctul său, delegat pe lângă Națiunile Unite în probleme de energie. E grădina ta. Civilă, civilă, dar aici e vorba de securitate națională, iar acum pare de nivel global. Vorbește!
– E un proiect experimental, în lucru, se făceau doar simulări. Nimeni nu se aștepta. Inginerii militari își termină cursurile de specializare abia luna viitoare când urma, progresiv, să înlocuim posturile civile.
– Protestez! Asta este o intruziune de neacceptat într-un proiect civil! Directorul de la CERN, se ridicase pe jumătate și vocifera dezlănțuit. Oamenii noștri sunt de o calitate deosebită, găsiți cu greu, instruiți cu greu, cu mari costuri.
– Oamenii voștri sunt rebuturile noastre, cei care nu au trecut la testele noastre, bețivi egocentrici…
– Nu primim criminalii voștri , sadici fără minte…
Cei patru reprezentanți ai CERN sunt în picioare, stresul acumulat în ultimile ore explodează în invective otrăvite.
– Spioni, spioni printre noi.
– Da’ ce credeai că o să vă lăsăm de capul vostru?!!!
– Protestez în numele…
– Protestează cât vrei, adjunctul pe probleme de energie, părea pe punctul de a face infarct. Cineva îi dă o hârtie, se holbează la ea. Ecranul Șefului Marelui Stat Major se stinge.
– Amânăm discuția pentru 15 minute, nu pleacă nimeni. Și ecranul adjunctului se stinge. Într-un colț, pe un ecran, mustața generalului Clozunov, se zbârlește a râs. Face un semn în afara cadrului. Prompt un pahar de votcă apare. Cu ochii închiși, ofițerul îl aruncă pe beregată:
– Domnilor. Din informațiile mele, un operator este realmente pierdut , o asistentă în matematici a fost găsită în comă în biroul de control al calculatorului, cineva a rescris toate protocoalele, am lăsat jumătate de Europă în beznă, privește o hârtie: am repornit 40 de centrale pe cărbune. Bulgarii repornesc două unități de la Kozlodui. Românii pornesc și ei 10 centrale pe cărbune , trei hidro și unitățile trei și patru de la Cernavodă. Turcii au permis tranzit de la evrei… mai sunt. O să avem energie. Valul de actualizare a trecut și aparent nu s-a întâmplat nimic. Poate, doar bruscul meu apetit… ridică degetul mic. Ceea ce vreau eu să știu este dacă am fost ținta unui atac 7- 10 !? Dă pe gât încă un păhăruț de votcă.
Mihail stories 