Mă găsesc cu-n amic, coleg de facultate cu nevastă-mea.
Mă uit la el, invidios.
El tras prin inel, sprinten și volubil, eu călcând atent că pârâie asfaltul sub tălpi. Eu cu o sacoșică cu „gâturi” pentru motani, el, cu aceiași geantă diplomat de acum 20 de ani.
Atac primul:
− Mă băiete, da’ și tu faci ca mine? Îl văd nedumerit și arăt spre geantă: Te-ai îndrăgostit și tu de geanta asta precum eu de portofelul din facultate… Îl scot demonstrativ și i-l flutur pe la nas.
Se citește și rânjește agresiv:
− Ce-i bun și verificat transcede timpul, Mihăiță. Tot pensionar? S-a eliberat un loc la Primărie… Inginer la Sistematizare, pâine bună, îți fac o lipeală că le ai cu pusul pe căprării.
− Mulțam fain, Ionică. Cal bătrân… și la pretențiile mele, că știi, să le stric ploile… Mi-ajunge un primar în arest la domiciliu, pe stradă, ăăă, stai că vine și Teudorescu, acuș: c-așa-i moda mai nou: îți tragi vilă de nesimțit și DNA-ul ți-o face pușcărie privată. Eu mai lipseam… Mi-e bine cum mi-e! Crede-mă!
− Daaaa. Ce noroc ai avut tu cu armata aia…
− Norocul și-l face omu’ cu mâna lui. …și ce te plângi? Te-ai privatizat, ești Don’ Inspector, toată ziua în aer liber, uită-te la tine, radiezi de sănătate. Tot n-au vrut nesimțiții ăia să-ți dea carnet de conducere? Nu dispera. Avantaj tu!
− Lasă Mihăiță că nu-i de la alergătură, îi genetic, frate.
− Adicătălea cum? mă simt ofuscat.
− Adică că-i foamea-n tine. D-aia pui șunci la burdihan.
− Ei nu mă-nebuni!
− Mihăiță, asta e , frate. Ce să-ți fac dacă ai sămânță de iobag!?
− I-o bag, i-o bag, șezi blând, că știi că sunt gentle, și mai stă și sus… pe moale!!!
***
Mihail stories 