Don’ Profesore

Don’ Profesore intră în clasă aruncând catalogul care, după două viraje aeriene,  ateriză pe catedră. Ignorând  rumoarea, scoase din buzunarul de la piept o pereche de ochelari și o pielicică de căprioară.

Zumzăitul se diminuă, toți fiind captivați de meticulozitatea cu care profesorul, suflând când și când un abur din fundul gâtului, freca lentilele. La un moment dat, pre când răbdarea mică a elevilor era pe sfârșite, își puse ochelarii și-i privi pe deasupra lor:

− Bună ziua!

Se auziră câteva șoapte firave…

− Cine-i șeful aici?

Liniște, doar priviri cotite.

− Hai! Trebuie să fie un lider… n’o-ți fi toți proști!

Împins din toate părțile se ridică un băiat firav, cu părul pe o parte și privire interiorizată.

− Bun. Hai mătăluță aici, în față. Hai, că nu mușc oameni, așa… și bătăușul clasei. Hai! Hai băiete. Hai!

Don’ Profesore se ridică de la catedră și-i cuprinse cu brațele pe cei doi puștani de le pârâie oasele:

− De acum lucrurile sunt stabilite:

Ionuț va prezenta tema orei de curs iar Vlad se va asigura că sunteți cuminți.

Mai dă o roată cu privirea:

− Ionuț, ai programa în catalog, Vlad? Ochii pe ei. Eu am o treabă de juma’ de oră, când  mă-ntorc dăm un extemporal.

Hai!

                                                                              ***

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s