Ciocniri de caractere

E dolofănică și are o privire de căprioară fugărită.

De fiecare dată când mă duc la bancomat, ca să mai salt un ban, trec pe la buticul ei, de lângă semafor, și iau un pachet de țigări.

Am ajuns să ne înțelegem din priviri: eu svcnesc un ochi spre raft, ea spunând un ”Mulțumesc!”, interiorizat.

Azi are o privire disperată:

− Nu avem Wincester…

− Nu-i bai, dau să plec, dar simt o arsură în ceafă…

Mă întorc lent:

− Fatâăă…

 

  Mă ridic, greu, dintre tot felul de ambalaje, a fost o ciocnire de caractere…

− Ce-o să zică bărbată-tu, ca la cât de emotivă ești… sigur te citește.

− Bărbată-miu? El să-mi dea lecții…? Ha! O vorbă s-aud!

Simt o bruscă rotație a cadrelor. Devine evident că am fost superficial în trasarea caracterului psihologic:

− Păi…

− Păi! Nu-mi sta în pula goală în mijlocul magaziei. Ia două pachete de Kent și marș acasă!

***

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Ciocniri de caractere&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s