Secret location

Mă cheamă Comandantul.

− Pleci la Bobocu!

− Plec! Ce-or mai pățit? transpir discret căci ultima oară a fost cu cântec.

− Au pățit că vin șmecherii de la NATO în vizită de lucru .

− Hâu!

− Te-au chemat ca să-i ții pă ăia de la cazarmare în frâu. Te țin curelile, sau îl trimit pe Bătrânu?

− Mă ține! De ce să nu mă țină? Cred că e o oarișce fierbere, rânjesc.

− M-a sunat Stefănescu, îl știi, de la cazarmare, îi căcat tot la cur.

Hăhăi discret, dar simt că transpirația se accentuează: plutonierul adjutant Stefănescu e unul din cei mai capabili cazarmari pe care îi avem în subordine.

− Îl iei și pe meșterul Florea cu o echipă de electricieni. Faceți ordine acolo.

− Am înțeles!

Dau să mă retrag, dar Domnul Colonel ridică un deget:

− Domnul General Constantiniu a cerut să fii prezent în comisie ca expert pe probleme de energie. Nu te-a uitat de la aplicația aia, cum i-ai zis?

Desant terestru în mediu fluid, bâigui și-ncep să curgă apele de pe mine.

Satisfăcut de rezultat, comandantul rânjește:

− … și nici fii-sa!

− Vine și Carmen, adică domnișoara subloco… ?

− Ai vrea tu! se burzuluiește Colonelul. Vezi ce faci acolo: ciocu’ mic și mergi pe burtă. Să n-aud iar de evenimente… ciudate, marș la treabă!

Am golit Biroul Energetic. Pe băieți i-am băgat într-un DAC iar eu, cu meșterul Florea am plecat cu un ARO.

La Boboc ne găsim și cu inginerul Dobrotă de la Edile, cam tras la față, dar vioi.

− Ce faci ombre?

− Dăm cu var, dăm cu var!

După o săptămână, de la atâta alergătură, începusem să mă ascut și eu. Nu că haleala up-datată, de aviator, de la cantină, n-ar fi avut destui carbohidrați, dar poate nu știți cât de mare e Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene de la Boboc. S-au schimbat și completat prize, întrerupătoare, becuri, am supervizat personal noua stație de amplificare, am înlocuit toată căblăraia veche, am refăcut iluminatul ambiental… ce mai… Bobocu în sărbătoare, parcă venea Crăciunul!!!!!

Ș-au venit și Americanii!

După ce s-au crucit de MIG-urile noaste, up-datate de israelieni, și-au făcut poze cu radarul P-37 rusesc, de prin anii ’75, au fost plimbați prin unitate și pe aerodrom, s-a trecut la fondul problemei: mici, fleici de porc la grătar și Busuioacă de Bohotin.

După discursurile de rigoare, motiv de mândrie pentru mine pentru calitatea impecabilă a stației de sonorizare, Generalul Constantiniu mă apucă de subsuară:

− Eeee? Ce zici? N-ai vrut să vii la noi… Acum erai departe. Nu-ți port pică. Și mie îmi plac oamenii familiști. Familia oferă stabilitate, ai unde să te întorci după ce-ți faci de cap, hăhăie și-mi face cu ochiul. Carmen îți transmite salutări…

− Domnișoara… încep eu și mă întrerupe:

− Doamna, dragă. Doamna! S-a măritat cu unul de la Logistică. Izbucnește în râs de se-ntoarce lumea: Fata lu’ tata, fată deșteaptă! Să fie și ea slobodă că ăsta numa’ cu nasu-n calculator stă. Și-mi face cu ochiul.

− Hai să-ți prezint pe șeful delegației: Domnul Comandor Smith. Pe ăștia, cu grade, pe toți îi cheamă Smith, rânjește.

Domnul Comandor are alura tipică (îi clonează?) a militarului de carieră:

Aproape doi metri, umeri drepți, piept bombat plin cu baghete de decorații, nas acvilin, bărbie pătrată, ochi gri impersonali și-o palmă cât o lopată. După ce-mi handicapează mâna dreaptă, mă prezintă adjuctului și defilează maiestos, cu un cap mai înalt decât toți ceilalti, către bufetul suedez.

Rămân cu căpitanul care-i la la aceeași energie potențială doar că e condensată în jumătate de măsură: adjuct, de!

− În sfârșit am și eu cu cine să vorbesc, se precipită, și-mi cere o mie de informații despre tehnica rusească pe care o avem. Încerc să-i fac pe plac, deși nici eu nu știu prea multe, iar pe unde nu știu… inventez.

Mă tot îndeamnă la pahare cu licori și parcă-l văd pe Comandant ridicându-se agresiv de la birou asupra mea, așa că încep să le rătăcesc, cu discreție, pe la diverse mese. Se citește, are un zâmbet interiorizat, și se pronunță:

− Dacă, totuși, sunt secrete, noi am venit doar să face operativă o alianță proaspătă.

− Secrete? Ca inginer- căpitan responsabil cu energia nu am nimic de ascuns.

− Ne-ați dus peste tot doar la locația secretă nu…

− Eeee?! Și care să fie aia?

− Avem și noi hărți, sateliți, râde fin, ciocnim paharele.

Se pare că misiunea i s-a încheiat așa că mă concediază amabil și caută altă victimă.

 

A doua zi raportez la Comandant. Ăsta se uită la mine:

− Ce mă-sa o văzut ăsta , băgai-aș satelitu’ n cur! Convoacă ședință operativă.

− Ce-i asta? arată incriminator la o pată incertă de pe o hartă satelit.

Staf-ul se holbează și ridică din umeri: Nu știm, Domnul Comandant!

Din spate se ițește plutonierul adjutant Vasile:

− Don’toa’ Comandant, cre’ că știu…

− Zi, se excedează colonelul.

− Știți… băieții, elevii, când vin, adică când aterizează… îs cam tufliți, adică știți că și dumneavoastră tot aviator, adică se cacă pe ei și…

− Ce bâigui tu acolo, mă?!

Colonelul începe să se înnegrească la față:

− Zi tare și clar să priceapă toată lumea.

− Da! Să trăiți! E prea departe.

− Ce-i prea departe? Vorbește plutonier că ajungi două săptămâni la punctu’ înaintat.

− Ăăăă, WC-ul, adică e prea departe. Am săpat o groapă. Am pus patru panouri, de-ale de la Hecules și… Se răcoresc săracii, că-s cu bășica-nas.

 

Începuse să burnițeze, mai bătea și-un crivăț subțire de trecea prin manta și Comandorul m-a delegat pe mine să-l duc pe Toma necredinciosul la locul faptei.

Era o vreme de nici un câine să scoți din casă, imaginea Comandantului stătea târnată în colțul ochiului drept, dând cu palma în tăblia biroului, dar drăcușorul meu personal era vigilent, așa că am zis să mă răzbun.

L-am urcat pe căpitănașul meu într-un ARO și hai, pe pistă, să vadă locația secretă.

Băieții mei sterseseră toate urmele, iar lapovița uniformizase totul.

− Cam pe-aici, exclamă, cu ochii la GPS-ul militar.

Ne dăm jos din mașină și eu îl urmez, prudent, la o distanță sigură.

− Aici trebuie să fie! Se rotește nedumerit și calcă pe marginea gropii. Cartoanele se rup sub greutatea-i și dispare privirii mele.

Din fundul gropii aud:

−  Oh, shit! Ooh! Shit! Shit!!! I’m in the shit!

Mă apropii, cu prudență, și aplec capul peste groapă:

− Sorry! You’re not in shit. You’re in the Secret Location!

 

***

Anunțuri

Un gând despre &8222;Secret location&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s