Colombina (final)

… Apoi au plecat într-un voiaj în insulele Pacificului.

Noaptea, în lunecarea lină a vasului, sub cerul spuzit de stele, priveau de pe punte bolta pe care o străbătuseră împreună și în imensitatea căreia se afla, nevăzută pentru ochii omenești, o mica stea:

− Nimeni nu o vede, doar noi o știm. Oamenii în schimb te văd pe tine. Ceea e pentru mine este același lucru…

− Chiar același?

− Nu, dar vreau să te știu și acolo sus, unde am fost cândva împreună…

 

Alex deveni neliniștit. La un moment dat Carmen se burzului:

− Dacă începem de pe acum cu secretele… Zi ce te doare?!

− Am primit un mesaj de la Comisia de Astronautică… Ceva nu-i în clar cu raportul nostru…

− Și ce stai? Fugi! Eu oricum am programată o întâlnire cu colegele din Academie…

Comunicatul sec, pe care-l primise spunea că, datorită unor grave neconcordanțe, steaua Fomalhaut C  nu poate primi titulatura de Carmen și revine la statutul ei de LP 876-10.

Cât de tari putem fi într-o situație de viață și de moarte, atunci când o zecime de secundă contează și cât de slabi devenim atunci când un sentiment ne este rănit.

Alex trepida în fotoliul din antecameră, părândui-se că toată lumea care trecea îl arată, figurativ, cu degetul… Într-un târziu Academicianul Bromski deschise personal ușa și-l invită înăuntru.

Din prima, stăvili în fașă șuvoiul de întrebări pe care Alex le tot adunase, înghesuite una peste alta… și-i arătă forma fizică a raportului, un dosar groscior pe care stătea scris cu caractere mari Carmen iar apoi o barare în diagonală și mai jos, neglijent, scris de mână, LP 876-10.

I se strânse inima.

− Dacă crezi că e mai simplu, ai formatul holographic pe masa de consiliu. Academicianul se întoarse la treaba lui baladând dezinvolt pe trei hărți digitale care se ițeau dinaintea lui.

Alex parcă se topea. Nimic nu se potrivea. Toate datele acumulate timp de sute de ani, plus cele pe care le adusese Gamma 3 erau în contradicție totală cu documentarea exactă, exhaustivă, pe care el și cu Carmen o făcuseră.

Era o nebunie.

Încercă să-și păstreze calmul:

„ Gândește boule, doar n-ai visat, doar n-ai fost singur… Doar  angoasa infinitului să ne fi tâmpit pe amândoi în așa hal? Dar sunt probe fizice… am adus o sută de kile de bolovani…”

− Domnule Academician. Cum se situează raportul meu, față de probele fizice pe care le-am adus?

Profesorul săltă ochelarii:

− Nu am cunoștință. O secundă… Ioane? Da, eu sunt, avem un răspuns de la mineralogie privind cazul LP? Nu? Ei bine, îl vreau la mine pe masă într-un sfert de oră.

Alex! Măăă, tu ești ditai cosmonautul, ai făcut lucruri la care eu doar am visat… Mută-ți hoitul ăsta la cantina și mănâncă ceva, când te întorci vreau să văd un bărbat, nu momâia asta. Marș!!!

 

Raportul de la mineralogie confirmă în proporție de 100% documentarea făcută de voi. Citesc, aici, acum… vezi, birocrația asta ne omoară, că la ieșirea din beta nu l-ați găsit pe robotul prospector Gamma 3. Totuși, Gama trei a fost activ și și-a îndeplinit misiunea revenind pe Starseeker cu cristalele full de informații, care, culmea bat bine, foarte bine cu puținele informații pe care le aveam despre LP 876-10. Deci?

− Deci… Alex care cumva răcorit, speriase fata care servea masa la cantina, și-i veniseră idei noi, grăi:

− Asta înseamnă că am vizitat două locuri diferite. Dar cum? Am intrat în altă dimensiune? Devine foarte weird…

− Fugi la nevastă. Am auzit că erați în luna de miere și-ai lăsat-o baltă… Noroc că Ildico, o știi, s-a citit și i-a trimis niște foste colege. Nu de alta da’ … hai fugi! Demarez o anchetă totală. V-a fi cercetat până și ultimul șurub de la vasul de toaletă. Bârrrr!

                                                                *

Cam la două săptămâni, când Alex se resemnase trecând totul la capitolul vise urâte… de evitat  primesc amândoi o convocare oficială la Comisia de Astronautică.

Rămaseră siderați când intrară în aula plină de somități. Se făcură mici, mici, așteptând ca Academicianul Bromski să termine niște adnotări pe care le făcea cu parșivă încetineală pe marginea filelor unui dosar, deja mult mai gros, și pe care, ochiul ager al lui Alex, observase că a dispărut titlul barat, aproape jignitor, cu carioca și completarea suficientă de dedesubt.

Academicianul tuși strategic în barbă și, când se făcu liniște, se ridică :

− Voi doi, se adresă privind către Carmen și Alex, pe lângă faptul că sunteți incredibil de norocoși, ați stârnit cea mai mare operațiune stelară de când l-am pierdut pe Klauss, la primul salt Beta.

Să recapitulăm: Ați primit misiunea de a studia steaua Fomalhaut C, a treia și cea mai îndepărtată stea a tripletului Fomalhaut. Întrucât între punctul Lagange în care se situase Nava-Mamă Starseeker și LP 876-10 se află interpus norul de materie protostelară care se întinde până la Aquarius, s-a hotărât să efectuați un microsalt Beta. Ei bine… se pare că a apărut o mica defecțiune la setarea saltului astfel încât punctul de inserție Klauss a fost decalat cu două sutimi de arc.

De-asta spuneam că sunteți încredibil de norocoși, puteați să vă treziți intrând direct într-un soare, o planetă sau să vă pierdem în vidul interstellar… dar nu… voi ați nimerit în proximitatea unui sistem stelar, cu caracteristici destul de apropiate cu Fomalhaut C încât suspiciunile să le puneți pe seama insuficientei documentări a cazului.

În acest timp, Gamma C care a efectuat un salt corect a ajuns într-adevăr pe LP 876-10 unde s-a ținut de program, un program exceptional făcut de echipa domnului Profesor Adamski, aici de față și căruia, cu această ocazie, îi mulțumesc.

− Și noi, unde-am ajuns, se auzi, cumva nevinovată, interpelarea lui Alex.

− Voi?… Hai-hui, râse Academicianul și întreaga aula hăhăi politicos.

N-am avut încotro și am deviat trei nave de la misiunea lor. Cele mai îndepărtate nave pe care le-am găsit. Două arce care vizează o ieșire din Quadrant și o misiune automată care se îndreaptă spre nucleul galactic și am făcut o triangulație pe triangulația făcută de voi.

Ei bine, norocoșilor, nu numai că ați descoperit o nouă stea dar ați și documentat-o foarte bine.

Se auziră aplauze iar Alex se foi, neștiind ce să facă, pe scaun.

Această stea, complet obturată de norul de praf interstellar, imposibil de detectat cu observatoarele de pe Pământ sau Lună din cauza unghiului mic de declinație, se află la 4,3 ani-lumină pe o dreaptă ce trece prin poziția relativă a lui Sol și a lui Fomalhaut C, este steaua pe care ați adăstat, incredibil și sfidând absolut toate calculele probabilistice.

Se făcu liniște.

Alex ronțăia ceva în minte:

− Deci… Că-i Fomalhaut C sau necunoscuta asta, unde am picat de papagali,… e dreptul meu să-i pun un nume, căci o serie presupun că deja i-ați pus.

− Da. A fost înscrisă în catalogul stelar sub titulatura de LX-001- 01…

− Atunci, hârâi adânc Alex, revin cu cererea de a se numi Carmen.

− Ei, nu!

Carmen se ridică furioasă.

Nu o luăm de la capăt. Și-așa aproape ți-ai pierdut mințile de când cu titulatura asta… Gata. Mai lăsați-mi numele în pace. Bărbate… hohote în sală, scoateți din minte. Am primit mesajul! Pentru mine este sufficient că ai vrut să pui numele meu unei stele. Încheiem, aici, acum, toată această nebunie.

Spune-ți că avem dreptul să-i punem un nume, ca primii ei descoperitori?

 Ei bine… se gândi o secundă, ce spuneți de Columb, că și ăsta credea că a ajuns în Indii și a aflat ulterior că a descoperit un nou continent.

Academicianul își făcu de treabă cu computerul holographic:

− Nu merge. Columb mai este în Rac…

− Atunci… Colombina, că și-așa ne-a trântit o farsă italienească de toată pomina!

− Colombina merge…

− Ce zici bărbate?

Cam fâstâcit, Alex aprobă cu jumătate de gură:

Dacă așa dorește scumpa mea soție… cine sunt eu să o contrazic.

Aula izbucni în aplauze și chicoteli prietenești.

− Eeee… Se pare că lucrurile s-au clarificat. Este aici cineva care să aibă ceva de obiectat? Dacă da, să vorbească acum sau să tacă pe vecie!

Privi peste sala în care se făcuse liniște:

− Bine! Atunci, cu binecuvântarea noastră, de azi steaua LX 001- 01 se va numi   Colombina.

Am zis!

Și trânti ciocănelul pe masa de consiliu.

                                                                    *

Mai târziu s-a stabilitit că și Colombina se află în siajul lui Fomalhaut și acesta a primit denumirea de quattuor.

Primii colonizatori ai lui LP 876-10 au cerut ca această stea să poarte numele de Carmen, numele soției cosmonautului care o ratase la mustață…

− Iar ei?

− Ei…  Când fata lor Colombina a împlinit 10 ani, s-au mutat pe proaspăt teraformata planetă… și-au trăit fericiți până la adânci bătrânețe.

− Ce frumos, ce romantic…

Tânăra își lăsă capul pe umărul Profesorului privind la stele. Sunt atât de multe… o infinitate. E una pe care să o cheme Ana-Maria?

− Încă nu, dar când am să o găsesc am să-i pun numele tău…

− Da?

Buzele ei calde și moi le căutară pe ale lui, iar profesorul își jură să descopere o stea pentru ea, chiar și de-ar fi la capătul universului.

                                                             

                                                        ***

                                                       

 

                                                                             După o ideie a lui Don Profesor

                                                                              2015- Bârlad

Un comentariu

  1. Ioan M. spune:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s