Meteor (III)

Multă lume din Assante n-ar fi fost tocmai bucuroasă aflând că proaspătul soț al frumoasei Adela este tocmai fiul acționarului principal de la Minerals, dar probabil s-ar fi înduioșat aflând că Adela Ravisan este fiica liderului de sindicat Ravisan, cunoscut ca virulent oponent al societății miniere, intuind un conflict de interese pe care tinerii căsătoriți l-au depășit cu aplomb și cu o mare doză de umor, unindu-și destinele chiar în fieful ambilor părinți.

Și, în timp ce în oraș scandalul stătea să izbucnească, caii proaspeților însurăței, urmați de de cei ai Judecătorului Egidijus și a aprodului Ju, galopau întins către o destinație aflată în munții Olympus Mons, cei mai înalți munți din sistemul solar, cel mai dezolant loc de pe Marte.

Dar de ce această grabă? Dacă, până la un punct, ea ar putea fi justificată de fronda adusă ambelor familii, acum, când căsătoria era legală, parafată, și supervizată de un judecător de pace, autoritate supremă, cel puțin pe Marte, în astfel de lucrări, ce-i împingea pe călăreți în galopul, care-i sfârșea pe cei patru cai, și mai ales într-o direcție care nu aducea nimic bun, căci zona era recunoscută prin desele și imprevizibilele avalanșe  ca și prin uscăciunea datorată stâncilor calcaroase care absorbeau, fără milă, și ultimul strop de umezeală.

Un răspuns am putea avea dacă ne-am apleca un pic și asupra vieții celor doi părinți, cu destine îngemănate până la un punct după care s-au înspicat dramatic.

Iată deci cum, acum mai bine de 40 de ani, doi tineri și promițători astronomi, Segio Brad și Dromickete Ravisan, prieteni nedespărțiți, fac o descoperire uluitoare. Unul din asteroizii care se îngrămădesc pe orbita dintre Marte și Jupiter, așa numita: centură de asteroizi, a dispărut.

Subiectul, chiar dacă la început a stârnit ceva vâlvă, s-a stins rapid sub atacurile concertate ale astronomilor mai în vârstă care i-au luat în derâdere pe cei doi tineri și apoi, pentru că evidența îi stânjenea în cariera academică, au îngropat totul în derizoriu.

Dacă  Sergio Brad, mai diplomat, propuse să aștepte până la prima expediție spre centură pentru o documentare in situ, Dromickete, fire mai impulsivă se luă la harță cu întregul colectiv academic sfârșind prin a fi exclus din Uniunea Astronomică Internațională, anatema picând și pe colegul și tovarășul acestuia.

Cearta a fost violentă, Sergio acuzându-l pe Dromickete că i-a distrus cariera universitară, iar acesta din urmă de lașitate. Cele câteva remarci nefericite privitoare la statul de băiat de bani gata pe care l-ar avea Brad puseră paie pe foc cei doi încăierându-se de-a dreptul și fiind despărțiți cu greu. Ruptura părând definitivă fiecare plecă pe drumul său.

 Astfel, tânărul Sergio se axează pe descoperirea de asteroizi auriferi și devine relativ repede extrem de bogat reușind a deveni acționar principal și director al Companiei Miniere Minerals în timp ce, mai sufletistul Dromickete, intră în mișcarea de sindicat unde, datorită felului său bătăios și fără compromisuri, reușește să se ridice la nivelul de lider de sindicat.

Ironia sorții îi urmărește căci, atunci când Agenția Spațială Terrană hotărăște construirea celui mai mare telescop optic pe Phobos, vechea pasiune și misterul care le ronțăise tinerețea izbucnește din nou, cu o și mai mare virulență, așa încât amândoi se mută pe Marte, primul în măsura prerogativelor sale de acționar principal celălalt, abandonând o carieră care se întrevedea promițătoare, pe Pământ, și acceptând a deveni liderul de sindicat al lucrătorilor de la Minerals, pe Marte.

A urmat o relație cel puțin paradoxală. Dacă în chestiuni mercantile se dovedeau inamici înverșunați, încât deveniseră spaima judecătorilor de pace, vechea pasiune îi unea din nou, petrecând zile în șir la observatorul de pe Phobos, cartografiind la ”sânge” centura de asteroizi, pentru a demonsta, acum, la maturitate, că ceea ce descoperiseră la tinerețe, descoperire ce le schimbaseră viețile, nu era o iluzie de copii cu caș în gură, ci un fapt irefutabil.

În toată acestă zbatere, ca întotdeauna atunci când vine vorba de bărbați cu o personalitate puternică, cele care au avut de suferit au fost cele două familii lăsate pe Terra, unde erau vizitate, haotic și mai ales când interesele de serviciu impunea o deplasare la sediile centrale.

 Cei doi copii, Yan și Adela, crescură abia cunoscându-și tații și, cum așchiile nu sar departe, avură, în paralel, cam aceiași evoluție.

Se întâlniră la primul curs de astronomie aplicată de la Universitatea Princeton și se recunoscură așa cum făcuseră și tațiilor lor, ca suflete pereche. La început timid, apoi din ce în ce mai virulentă, o dragoste cu năbădăi îi acapară pe amândoi, devenind o legendă în istoria campusului la despărțiri cu cântec și împăcări fulgerătoare.

Acum, cu diplomele în buzunări, tocmai puseseră de o nouă ceartă. Yan dorea să-și satisfacă stagiul militar, cu dorința sinceră de a-și perfecționa abilitățile de pilot, în timp ce Adela dorea plecarea în prima expediție interplanetară către Sirius.

Războiul, primul după aproape 700 de ani de pace, a pus capăt planurilor Adelei care, voluntară fiind, s-a afiliat Corpului Salvatorilor de Pace.

Rațiunea a învins în cele din urmă.

Yan s-a lăsat la vatră cu gradul de căpitan-comandor și o medalie pentru eroism, iar Adela ca adjunct server de organe la ”Medici fără frontiere”

S-au regăsit cu greu, într-o lume schimbată, suspicioasă, o lume de după război.

Venus și-a găsit independența mult dorită, Marte a primit statut neafiliat iar Luna, pentru care s-au dat cele mai aprige bătălii, a devenit un protectorat până la Lagrage II.

Întâlnirea a fost rece. Ea nemaivăzând în soldatul rigid și încruntat pe adolescentul de care se îndrăgostise, el nemaivăzând în femeia uscată și cu ochi febrili pe fețița îmbujorată și naivă de abia acum trei ani.

Dar alchimia lucrează și cei doi, după tainice plimbări în care, mână în mână, și-au povestit aventurile  au hotărât să-și unească destinele, acum, în fluviul vieții care le-a demonstrat cât de ușor se pot pierde.

Dar cum puteau face asta?

Distanța dintre părinții lor devenise de-a dreptul antagonistă. Deși participarea lor la efortul de război îi aduseseră la un numitor comun, militarizarea minelor de extrație a stronțiului  i-a separat ideologic. Fărâma care-i apropia, ideea, s-a destrămat odată cu atacul venusian asupra stației de relee de pe Phobos și distrugerea observatorului Planitium. Cei doi au revenit pe Terra, unul ca director executiv al Societății Miniere Minerals, celălalt ca Șef de Sindicat al aceluiași consorțiu devenind și mai aprigi inamici.

Cei doi tineri realizară că singura modalitate de apropiere a celor două familii era aceea de a demonstra că descoperirea făcută de aceștia este reală, că asteroidul misterios chiar există.

(va continua)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s