Meteor (IV)

− Nu înțeleg ce căutăm în pustietatea asta. Secretarul Personal al Directorului Executiv al Companiei Miniere Minerals se frecă cu aplicație la dosul dolofan, greu încercat în ultimile ore de când călărea o iapă, nărăvașă și încăpățânată, pe urmele șefului lui. Tot drumul Sergio Brad stătuse încruntat și inabordabil încât, cunoscând bine marfa, John se abținuse a pune întrebări. Acum, cum se apropiau de locul pe care directorul îl indicase, consideră că e bine să afle câteva detalii.

Fără un cuvânt acesta îi întinse o hârtie.

John citi:

”Mă însor cu fata lui Ravisan. Mai poți împiedica asta doar dacă vii pe Marte fix în locația și data de pe verso.”

− Cine se însoară în asemenea pustietăți? Ești sigur că-i scrisoare de la băiatul tău?

− Sigur. Am stabilit un cod pe care-l știm numai noi doi, tocmai pentru situații speciale, cum a fost războiul, pentru a putea comunica printre rânduri. Codul e acolo.

− Și ce așa o mare nenorocire, o suci secretarul. Dacă se iubesc…

− Nu înțelegi?! Cum să se însoare băiatul meu cu fata rivalului de-o viață care mai e și liderul de sindicat al companiei pe care o conduc. E imposibil! Toți vor zice că am făcut pactul cu diavolul, toți, în frunte cu măgarul ăla de Dromickete, vor râde de mine cum că fata lui i-a sucit mințile băiatului meu.

Nuuuu, așa ceva este imposibil, și nu se va întâmpla decât peste capul meu.

Terminară de urcat un povârniș aspru care urma să-i scoată pe platoul stâncos ce domina de la înălțimea de aproape o mie de metri un podiș calcaros când, de după un șir de stânci se auziră glasuri care, pe tonuri ridicate, discutau în contradictoriu:

− … peste poate, așa ceva este imposibil. Nu-mi dau fata după fantele ăla de bani gata. Poate să vină cu tot aurul din lume. Fata mea nu-i de vânzare.

− Glasul ăsta mi-e cunoscut, bolborosi Sergio. Descălecă și, cu calul de dârlog, păși hotărât de după stânca care bara calea spre platou.

Mai întâi văzu un cort presurizat lângă care adăstau doi cai, apoi un foc de tabără, iar lângă el doi bărbați care gesticulau unul la altul.

− Să fiu al naibii dacă ăsta nu-i chiar amicul meu Dromickete, șopti ca pentru sine și apoi grăi cu vocea lui baritonală:

Și ce cusururi îi găsești tu băiatului meu?

                                                                                   *

− Se văd urme de călăreți, spuse judecătorul după ce examină cu o privire profesională cărarea care aburca spre podișul stâncos.

− Cum nu se poate mai bine, răspunse mulțumit Yan Brad. Puteți discerne și câți?

− Priviți această piatră. A fost dizlocată de către copita unui cal cam cu o zi în urmă căci oxidarea fațetei desprinse este abia la început, dar apoi a mai fost călcată odată, mărturie această crestătură proaspătă care nu are decât cel mult două ore, deci cel puțin doi călăreți la interval de maximum douăsprezece ore.

Privind mai atent vom observa mai multe astfel de stânci dizlocate la o distanță de pas mai mare decât alonja normală a unui cal, deci pot estima că pe aici au trecut două grupuri de călăreți compuse din două, maximum trei persoane.

− Felicitări Domnule Judecător! O estimare aproape perfectă și spun asta fără a privi prin pulberea drumului ci pentru că știu exact cine sunt călăreții.

Se apropiau de stânca înfiptă ca o piatră de hotar la intrarea pe platou când începură să audă glasuri care discutau pe un ton înfierbântat:

− … fata mea a salvat pe Venus mai multe vieți decât își poate aminti, mergând pe urmele idioților voștri de soldați corporatiști, și nu odată era să-și piardă și ea viața…

− Să-ți împrospătez memoria  aducându-ți aminte că unul din idioții ăștia a sabotat un crucișător kamikaze, plin ochi cu bombe nucleare, care dacă ar fi ajuns pe Terra ar fi omorât milioane, ce spun… miliarde de oameni, și care, întâmplător, este fiul meu ?

Se auzi zgomot de copite și cei doi se întoarseră ca la comandă.

Maiestuos, drept în șaua calului, Egidijus Kūris Silvius grăi:

− Trebuie oare să vă reamintesc, la amândoi, că cei pe care-i disputați cu atâta fervoare sunt, la rândul lor, persoane majore, cetățeni responsabili, care au tot dreptul de a-și decide singuri soarta?

− Și tu cine mai ești? se burzului Sergio Brad.

− Cu voia Domnului și în conformitate cu prerogativele legale sunt Confesorul și Judecătorul de Pace al Regiunii Assante.

Cei doi făcură un pas înapoi. Egidijus Kūris Silvius continuă:

− Căsătoria a fost făcută respectându-se toate formalitățile de rigoare. Yan Brad și Adela Ravisan sunt acum legal: soț și soție.

− O, nu!!! exclamă Sergio,

− Vai mie, oftă și Dromickete.

Cei doi tineri, urmați de Ju care ducea de căpestre caii, își făcură apariția, brusc lăsându-se o tăcere stânjenitoare.

Yan își privi cronologiu și, părând mulțumit, îi cuprinse cu privirea pe toți cei adunați:

− Nunta și dansul le mai amânăm un pic, surâse fin, iar cum văzu că cei doi părinți tocmai trăgeau aer în piept pentru a protesta, ridică mâna într-un imperativ semn spre ascultare.

− Iaca, sosește și cadoul de nuntă. Yan își mai privește odată cronologiul și ridică ochii spre cerul azuriu. Fix la timp! Toți ceilalți îi urmăriră privirea.

La început nu se întâmplă nimic, dar apoi, de undeva de sus, se auzi o reverberare surdă și putură zări o dâră incandescentă care se mărea văzând cu ochii.

Venea direct spre ei, iar lumea adunată începu să se neliniștească.

− Să stea fiecare la locul său. Nu este nici un pericol. Traiectoria a fost foarte riguros trasată.

Într-adevăr, meteorul căpătă o declinație vizibilă și acum se putea vedea că nu este de capul lui ci este dirijat de o parașută autopropulsată. Trecu vâjâind pe deasupra capetelor afundându-se în pulberea văii cu un scrâșnet infernal și aruncând nisip în toate părțile.

Tânărul își scutură, demonstrativ, câteva fire de pe braț:

− Ce zici, soțioară? Aproximativ 500 de tone de aur nativ.

− Las că-l cântăresc eu mai încolo, râse Adela și agățându-se de brațul tânărului îi dădu un sărut pasional în aplauzele asistenței.

Yan, lejer rușinat, se răsuci spre cei doi astronomi amatori:

− Asteroidul vostru vagabond, aveți aici toată documentația. Mai aproape de oraș nu m-au lăsat cei de la Agenția Spațială Marțiană să-l aduc, dar oricum este în extravilanul lui Assante deci dreptul la exploatare revine exclusiv orașului, un cadou și pentru lucrătorii Dumneavoastră, se întoarse Yan către Judecător.

Egidijus Kūris Silvius, se înclină demn:

− Mulțumesc în numele orașului. Ju, treci și întocmește actele de concesiune.

− L-am căutat trei ani prin centură, continuă Yan Brad, l-am găsit, mi l-am revendicat legal, și-am decis să vi-l aduc, pentru ca să se termine, odată pentru totdeauna, disputa asta dintre voi și să fie legământ de unire al celor două familii.

Se făcu liniște. Yan și cu Adela își priveau cu speranță părinții.

− În condițiile astea eu unul nu mai pot ocupa funcția pe care o dețin, oftă  Dromickete Ravisan. Vor spune toți că am pactizat cu inamicul, că am încheiat o alianță dușmanul… Am să demisionez și-am să mă întorc la prima iubire, astronomia. Julius, te numesc succesorul meu legal. Scrie-mi o demisie și dă-mi să semnez.

− Și eu cred că am făcut suficient pentru companie… e timpul să mai vină și alții, să vadă cum e. Am să mă retrag din toate funcțiile de conducere și-am să vând o parte din acțiuni. John, fii amabil și rezolvă formalitățile.

De mult mă gândeam să reconstituiesc Observatorul Planitium, am suficienți bani. Ce zici Ravisan, ai vrea să fii Directorul Observatorului ?

− Doar cu condiția de a instala și detectorul de quarci…

− Se face, cumnate, se face!   

                                                                              ***         

Reclame

2 gânduri despre „Meteor (IV)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s