Tricolor

Cu ceva timp în urmă Pitzu mi-a prezentat-o pe noua lui prietenă. O tricoloră cu ochi verzi care s-a apropiat sfioasă tot cătând cu privirea spre masculul ei.

Ce era să fac? Am adoptat-o și pe ea. Veneau împreună, le dădeam de mâncare, și-apoi plecau, tot împungându-se, și cu cozile îmbârligate. către culcușuri de alcoov.

Treaba s-a lăsat, previzibil, cu Tricolor, cum o și botezasem, burtoasă, și-atunci, m-am simțit, ca stăpân al nefericitului, și-am mărit alocația de hrană.

La ultima vizită i se rupsese apa așa că a mâncat în pripă și a dispărut.

Apoi am fost și eu plecat, mai bine de-o săptămână la Focșani, de-am mai reparat pe la casa bunicilor și-am legat la vie, iar când m-am întors l-am găsit pe Pitzu, bătut și cu un picior rupt, în covata cu rufe murdare.

Îl iau la întrebări pe Costică, căruia i-am lăsat casa în grijă.

Îmi zice cum c-ar fi sărit să-i scoată ochii lui Gheorghiță, c-a dat turbarea în mâțe, dar l-a prins, ăla, de gât și-a dat cu el de pământ și mare lucru că nu l-a omorât.

− Cum ai pomenit tu, măi Costică, să sară pisic la om, așa din senin, că doar nu-i Rottweiler?

N-am putut să scot mai mult de la el, se fâstâcea, și-am simțit că-i ceva necurat în toată afacerea asta.

M-am dus și la Amariței. A ieșit Madam Zanhira.

− Ce-ați avut, bre, cu motanul meu, de i-ați rupt un picior? Păi… să nu fac și eu la fel când le văd pe mâțele matale?

− Ia, să nu mai prind picior de motan pe la mine-n bătătură că le iau gâtu’ și nu-mi purta de grija mâțelor că le-a dus Gheorghiță pe toate. C-a dat turbarea-n ele, și-n motanii tăi!

 

Pitzu a mai bolit o săptămână, abia azi s-a ridicat cu greu din ligheanul de rufe în care l-am oblojit, și am aflat și eu ce s-a întâmplat după ce, la un mic și-o partidă de table, l-am îmbătat pe Costică:

Tricolor a fătat cinci pui, patru fete și un băiat.

Madam, sătulă de mâțe, i-a zis lui Gheorghe să ia fetele și să le înece, să lase doar băiatul, că-i mai bun la prins șoareci și nici nu-ți umple bătătura cu progenituri.

Ăsta  a pus puii într-o pungă și i-a aruncat în Căcaina.

Tricolor a sărit în apă, după pui.

A încercat să-i scoată din pungă, dar nu a reușit, apa i-a dus mai departe, la vale, și-atunci Tricolor a înnebunit. S-a întors acasă, a omorât și ultimul pui, apoi s-a aruncat în butoiul cu apă de ploaie, pus sub un jgheab. Era plin pe jumătate, știa că nu o să poată ieși de acolo.

A găsit-o Costică, moartă, înăuntru.

***