The remaider (V)

Mă ridic discret și o iau spre peșteră. Fac un zgomot infernal în liniștea aproape absolută. Mă las cu curul pe o stalagmită și mă descalț. Avansez înjurând în gând scula lui Yakusuma și așchiile tăioase de piatră care trec prin ciorapul de bumbac. Brusc mă văd un un indian Siouz care, în Munții Stâncoși, se apropia nevăzut, neauzit, dar… vraja se destramă. Aud mici zgomote. Cineva se străduiește…

− Da’… ce faci Locotenente?

Luat prin surprindere ăsta saltă mâinile sus. Ne privim în ochi, feroce și-l văd cum își îndreaptă mâna către armă. Sunt mai iute:

− Aruncă pistolul, sau de nu, a dracu să fiu dacă nu te găuresc unde ți-e mai drag!

− Respect ordinele, graseiază, dar aruncă pistolul care pică între stalagmite cu o reverberație seacă.

− Ce ordine-s astea? Mâinile la ceafă, în genunchi, cu spatele la mine. Dacă miști îți zbor scăfârlia.

Mă uit mai îndeaproape și comut pe restricționat.

− Dormi, Domnule Colonel?

− Încercam… Zi!

− Sunt supra? Băiatul tău tocmai instalează niște jucării pe aici.

− N-am cunoștință. Stai! S-a primit o depeșă, dar sergentul a considerat să nu mă deranjeze din somn.

După o scurtă pauză, revine și are vocea schimbată:

− Vești proaste, Căpitane. A dracului de proaste!

− Le e frică…

− Da, Căpitane. Nu vor să știe ce va ieși de acolo. Acum îl presează pe Președinte pentru un 012. Probabil că mai aveți 12 ore.

− Permiteți să raportez: Am avut o nouă viziune. De data asta am văzut mai clar: În timpul celui de al doilea război mondial, nemții au găsit, întâmplător, ca și noi, o asemenea poartă. Tot la fel, au alcătuit o expediție compusă din oameni de știință și un comando Waffen-SS care să cerceteze, în speranța descoperirii de artefacte care să ajute la efortul de război. Când au dat peste poartă pe Hitler, în paronoia lui, l-a luat frica. I-a fost teamă ca nu cumva să iasă prin portal o șleatcă de draci care să-l întrebe cum e să gazezi milioane de ovrei și de țigani. A ordonat ca totul să fie îngropat pentru totdeauna, iar ordinul a fost dus la îndeplinire, eroic, de către Locotenentul Heisig a cărui fantomă mă bântuie de pe când am ajuns aici.

Cum se vede, sunt mai multe astfel de intrări, iar distrugerea uneia nu garantează că în viitor alcineva, nu va găsi o alta cine știe în ce condiții și mai ales, cu ce gânduri. Întotdeauna am fost adeptul dictonului: bate fierul cât e cald.

Locotenentul poate primi câte ordine vrea, câtă vreme este în subordinea mea va trebui să asculte de cel mai înalt în grad. Dacă, în schimb, primesc un ordin direct, atunci este cu totul altceva: am fost și sunt loial, am depus un jurământ, și sunt în stare să detonez eu însumi panarama aia, fără nici un fel de… oameni nepereche.

− Te simți jignit, Căpitane, și-ți dau dreptate. Ce propui?

− Spuneți că până la detonarea unei termonucleare ar mai fi 12 ore… Mai amânîm un pic, poate Domnișoara Claire dă de cap la poartă, măcar știm în ce ape ne scăldăm, iar dacă nu, vii trimit pe toți și eu rezolv treaba, curat.

− Analiștii au considerat că nu e suficient, iar ultimul tău raport, cu posedarea, a pus capac. Ordinele sunt clare. Nimeni nu iese de acolo… Inclusiv voi. Pot să detonez, în schimb, aici la intrare. Vă ofer o marjă de 12 ore. Chiar mă simt dator, în pofida oricăror ordine. Trimite-l pe Timber cu jucăriile încoace.

Ăăăă, SIS insistă să-l las să vină la voi. Spune că nu poate să-și lase copilașii nesupravegheați prea mult timp…

Baftă, Căpitane! Și… iartă-mă!

− C-o moarte toți suntem datori.

SIS, apare tropăind. Are sânge pe pumni:

– I-am rupt botul. De ce nu m-ați lăsat de prima dată, că l-am citit!

Dinspre intrarea în grotă reverberează un uruit adânc.

Suntem captivi aici!

*

 

De undeva, din fundul tunelului, se aude un chiot!

Uităm de toate și ne repezim.

Claire, țopăie:

− Și-am reușit! Evrica! Am reușit!

− Bine fată! Dar cam târziu.

Se întoarce către mine și pălește:

− Deci am avut dreptate.

− Da. Prieteni, Camarazi… Avem 12 ore. Douăsprezece ore să punem o distanță cât mai mare între noi și locul ăsta care va deveni mai fierbinte decât haznaua dracilor!

− Stai. Tu nu ai înțeles. Am găsit algoritmul…

− Care ce?

− Pe care să-l trimitem la bază să-l pună pe la decodificat … ca să aflăm parola…

− Care nu-i parolă… Chiar nu pricepi că suntem ciumați?

Povestesc pe scurt: Oamenii sunt mai întâi curioși, trimit câțiva papagali la înaintare dar apoi, când se gândesc mai bine, îi ia cu frică.

Colonelul tocmai a asigurat intrarea, deci pe acolo nu mai putem ieși…

Simt un junghi în creștetul capului și mă clatin. Totul a durat doar o fracțiune de secundă, dar… SIS se repede să mă sprijine:

− Sunteți bine, Domnule Căpitan?

− Sunt bine. Tocmai, cineva sau ceva, mi-a mai trimis informații în stilul ăla personal. Îmi scutur capul și continui:

− Au fost patru intrări în orașul subteran a noastră e ultima, când se închide și asta… iar dobitocii de la Marele Stat Major îl presează pe Președinte să ne bage o termonucleară în cur.

Strob n-are nici o reacție, SIS scuipă gros, Yakusuma mă privește:

− Probabil așa a pățit și Căpitanul Nazist.

− Asta-i sigur. Le povestesc rapid a doua viziune. Și alte două echipe… Suntem ultimii papagali.

− Patru, peste tot patru. Claire dă înciudat cu bocancul într-un bolovan.

Lui Yakusuma îi sclipesc ochii:

− Da! Cum de nu mi-am dat seama. Toate se învârt în jurul lui patru. Ha! Aveau doar patru degete la fiecare mână. Numărau până la opt, apoi multiplicau. Trebuie să trecem în baza opt.

 Îmi cer iertare, domnișoară, dar sunteți genială!

− Vreți să terminați cu toate aceste elucubrații? Tot ce vreau este o succesiune… Ce dracu’! Apeși pe butoanele astea… ce mare filozofie!

Butonez aiurea și fac un salt înapoi. Mereu prezent, SIS mă prinde-n brațe:

Cu un bufnet înfundat, în trei balamale strașnice, ușa de seif se deschide!

− Oops!

                                                                             *

va continua

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s