Arca doi-S03-Mim 1

Coada spiralei gama era rară în stele și totuși cartografierea, atentă, făcută pe Terra, oferea câteva sisteme stelare compatibile cu o viață bazată pe oxidarea carbonului.

− Vasili, hai să-i sculăm pe nefericiți: e tura lor, ha! Acum peste ce-or să mai dea?

− Din coadă-noadă… Nu mă fă să râd. Ha! Ha! Ha!

Yan făcu câțiva pași ezitanți pe puntea navei:

− Cum e?

− Ați cam pârâit-o. Încă nu pot realiza ce forțe au fost alea de-au smuls din îmbinări o grindă de oțel carbon de o sută de tone. Aici s-a muncit serios. Am reparat și naveta 17, am compensat de la doi asteroizi deficitul de cadmiu, am întărit reacțiile ionice la scutul unu cu aproape 12 la sută, după specificațiile voastre, chestia cu teleportarea- fluturii tăi- e grele, ăia de pe pământ încă se crucesc, dar inginerul meu șef a mai scărchinat oleacă la ecuațiile alea. Le-am lăsat pentru Pavel. În rest… Îți las o navă la cheie. Ai grijă de ea.

Cele două ture sunt aliniate pe trei rânduri, față în față.

Speaker-ul grăiește:

Se predă comanda.

− Atențiune!

Șefii de servicii din tura 02 predau serviciul către tura 03. Un pas înainte! Se predau parolele și instrucțiunile tehnice. Atențiune! Un pas la dreapta.

− Atențiune!

Ofițerii de compartimente din tura 02 predau serviciul către tura 03. Ofițeri! Trei pași în față! Predați starea operativă și codurile. Un pas la dreapta.

− Atențiune!

Comandanții de sectoare să facă …

….

− Atențiune!

Domnul Fleming E. Mauel să facă un pas înainte.

Drept ca o scândură, firav de-l bătea vântul de la climatizoare, dar un bulgăre de voință, Fleming păși în afara rândului:

− Pentru merite deosebite și eroism, în semn de recunoaștere și exemplu peste ani pentru urmași, primești ordinul Virtute și bărbăție în grad de cavaler.

Flemig salută regulamentar apoi se turti de tot și după ce i se depuse medalia la gât, dispăru misterios.

− Atențiune!

Se va intona imnul:

Strălucește și se înalță…

− Atențiune!

Se va preda comanda navei Arca doi:

− Domnule Căpitan, virtute și curaj. Nava vă aparține.

− Domnule Căpitan! Accept comanda și onoarea! Să aveți vise frumoase!

Speaker-ul se retrase diplomatic, iar Yan glăsui:

− Atențiune!

Aici, Comandantul.

Tura doi- fuguța la somn. Tura trei- fuguța la posturi. Deblocați pe manual … preluăm comanda!

Vasile alergă după Fleming.

Îl găsi în cușetă.

− Ce faci boule? Plângi?

− Ce draci… Nici aici nu mai scap de tine? Plâng, și ce… De două ori eram să vă omor pe toți… și ăștia- mi dau medalii…

− Huo, dihanie! Că nu-i așa, ba-i chiar pe dos. Da’ când te învârteai ca titirezul cu rahatu’ ăla de navetă, în jurul drăcoveniei ălea? Mai ții minte? Sau când te-ai pus de-a curmezișul, tu singur, când toți erau cu mințile rătăcite de cristalul ăla… de m-ai făcut să cunosc blocul de detenție pe dinăuntru, ha! Oi fi tu tâmpit da’… ciocu’ mic și nu mai boci ca soacră-mea. Fii bărbat!

*

Astrid depusese trei memorii la registratura navei și, în sfârșit, fusese chemat la interviu. Se suși pe scaun și privi chiorâș către bărbatul din fața sa:

− Dumneata nu ești cel care se ocupă cu sălile de sport? Eu am solicitat o întrevedere cu Șeful Securității navei.

− Eu sunt delegat cu securitatea navei pe timpul asolarizărilor. Numele…

− Dacă credeți că dintr-ăștia…adică teleportați cu dedicație ca să-mi stați cu sula-n coaste… Eu am semnalat, acum tot eu sunt de vină?

− Domnule… Astrid. Vă asigur că nu m-a teleportat nimeni în Arca doi. Doar eu… pe propriile picioare. Deci: Numele.

− Abia ce l-ai zis.

− Prefer să-l aud din gura D-voastră.

− Astrid. Bucur Astrid. Virusolog III la secția de Microbiologie.

− Perfect. Ați afirmat că vom muri cu toții.

− Nuuu! Nu am afirmat asta. Am zis….

− O secundă. În public, cu glas tare, în cantina trei, confirmat de peste o sută de colegi, ați afirmat că: dacă coborâm pe acestă planetă vom muri cu toții, corect?

− Incorect. A fost desprins din context. Este clar că nu dețineți competențele suficient necesare acestei funcții. Solicit o audiență expresă la domnul Comandant. Este o chestiune de viață și de moarte.

− Puteți să ne spuneți în ce constă această amenințare?

− De trei zile vă bombardez cu memorii. Nici măcar nu le-ați citit. Din acest moment vorbesc doar în fața Comandantului.

− În situația asta nu am încotro și trebuie să vă plasez în detenție pentru a nu mai crea panică pe navă. Luați-l!

*

Yan se simțea suprasolicitat. Ducea dorul vremurilor când se frecau prin cosmos. Acolo evenimentele erau largi: ore, zile, aveai timp… Acum, chestiile deveniseră foarte terestre, parcă la fel ca la acea acasă de care fugise. Se scârpină în hălăciuga de păr și răspunse la apel:

− Da!

− Domnule Comandant.  Sunt Geoge Gligorios Delegat cu securitatea pe timpul asolarizărilor. Am amânat cât s-a putut dar…

− Gligorios, Yan se lăuda că-și cunoaște toți subordonații, dar nu erai responsabil cu sălile de antrenamente?

– Ba da, se auzi o tuse jenată, dar Domnul Ivan a creat o echipă specială pe perioada asolarizării pentru că apar mai multe probleme, nu cine știe ce, dar oamenii sunt mai nervoși, se mai încaieră… apoi e mult de cărat, aparate, una alta… se fac utili acolo unde sunt ceruți. Dar acum a apărut un caz special…

− Spune!

− Un biolog vrea neapărat să discute cu D-voastră. A refuzat calea ierarhică și a apelat la o măsură extremă: a vorbit în public despre o amenințare majoră la adresa securității navei.

− Grav. Unde-i?

− A fost foarte recalcitrant, Domnule Comandant. L-am pus în detenție. Îl aduc, dacă doriți. N-a vrut să zică mai mult.

− Adu-l!

Astrid se bâlbâia.

− Zi omule ce ai de zis, exasperă Yan. Ai vrut la Comandant, ești la comandant. Vorbește!

– Balega, Domnule Comandant…. Cum am scris și-n cele trei memorii: Balega e proaspătă.

Yan se tulbură. Era deja năucit de enșpe mii de cereri de la toate compartimentele, iar asta puse capac. Apăsă pe intercomunicație:

− Vasile! Hai încoa.

− Urgent?

− Urgent. Că ăsta-mi leașină pe aici.

Se uită la Astrid:

− Cum dracu’ de-ai avut tupeu să declanșezi o alarmă biologică pe o întreagă navă spațială și… acum, să te… te pe tine?

− Sunt empatic, Domnule Comandant, mă ia cu o fierbințeală…

− Vasile… Te rog să-l iei pe acest tânăr. Spune că a găsit balegă proaspătă Ai scăpat vreo vacă?

Vasile se încruntă:

− Ce spui, copil? Dacă mă traduci… muci la carceră.

− Fusăi trei zile, bade, da’ mă jur, proaspătă, pă sulf…

− Nu mă’nebuni? Unde?

− Le-a depistat Louis cu drona de la mineralogie. Erau  calde, la 18 grade, de-asta i-au sărit în ochi și el m-a anunțat pe mine și-am trimis pe prospector doi…

− Ce bâiguiți voi acolo?

− Domnule Comandant. Ordonați atenție mărită. Planeta nu e chiar așa vidă cum pare. Se decelează prezenta unui , unei, chestii care se cacă. Dacă se cacă înseamnă că mănâncă, dacă mănâncă oare ce mănâncă…

Recomand ca până ce , eu cu copilu’… dihania asta, cum îți zice, mă?…Astrid, Bucur, ești băiatul lui Mihaela? facem ceva muncă de laborator, toți cercetașii să fie retrași de pe teren.

*

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s