Arca doi-Mim 2

− Ce bâiguiți voi acolo?

− Domnule Comandant. Ordonați atenție mărită. Planeta nu e chiar așa vidă cum pare. Se decelează prezenta unui , unei, chestii care se cacă. Dacă se cacă înseamnă că mănâncă, dacă mănâncă oare ce mănâncă…

Recomand ca până ce , eu cu copilu’… dihania asta, cum îți zice, mă?…Astrid, Bucur, ești băiatul lui Mihaela? facem ceva muncă de laborator, toți cercetașii să fie retrași de pe teren.

*

Carol curăța foarte aplicat o structură care răsărea din nisipul roșietic ce invadase întreaga planetă. I se păru că scrijileturile par a fi un fel de scriere, dar apoi alungă gândul. În cască se auzi comanda de rechemare. Ridică brațul. Mai avea aproape jumătate de oră. Nedumerit comută pe local:

− Cloud, cât îi ceasul la tine? Ăștia zic să revenim la bază… Cloud? Hei? Măăă, ce faci? Dormi pe tine? Am, aici, ceva ce seamănă cu un fel de scriere. Scanez.

Semnalul de întoarcere la bază reveni cu o nuanță ultimativă.

− I-auzi! Hai! Ne cheamă ăia! Cloud? Măăă…

Se răsuci de jur împrejur apoi începu o căutare printre stâncile roase de vreme:

− Cloud?

Încremeni în fața spectacolului macabru: Din costumul sfâșiat cu sălbăticie se ițeau niște coaste însângerate. Cu capul dat pe spate, Cloud privea către cer, poate, către acea stea care fusese casa lui.

− Mayday, mayday! Răcni Carol din fundul plămânilor.

 

Ivan încremenise într-o poziție de drepți chinuită:

− Permiteți să raportez…

− Nu permit nimic. Yan se plimba ca un taur în arenă. Ochi un scaun care nu era aliniat perfect la masa de consiliu, și-l spulberă cu un șut violent:

− De trei zile… trei zile! Un om a murit și asta pentru că tu, în loc să deschizi o anchetă, ai preferat să-l pui pe Astrid în detenție…

− Dar nu eu… nu-i chiar așa. Ivan se îmbățoșă.

− Cu atât mai grav. Înseamnă că nu-ți stăpânești oamenii…

− Nu-s oamenii mei.

− Adică cum? Adică a cui? Nu ești tu responsabil cu securitatea navei?

− Domnule Comandant. Eu am în subordine servanții de la tunurile cu plasmă, de la torpile, scuturi și cinci tacticieni, iar sarcina mea este să apăr nava de orice amenințare externă atunci când suntem în spațiu. Nu am competențe de poliție locală și nici de pază atunci când se face prospectarea unei planete.

− Nu înțeleg…

− Nici eu n-am înțeles până ce am citit din scoarță-n scoarță regulamentul navei, ceea ce vă recomand și D-voastră….

− Lasă șmecheriile astea… zi:

− După ce l-am citit de trei ori am ajuns la concluzia că cei de pe Terra ne considerau niște sfinți intangibili. Că ne vom organiza singuri. Scoase o hârtie din buzunar.  Citez: Șefii de sectoare vor delega prin rotație un număr suficient necesar de membri care să asigure desfășurarea în bune condițiuni, cursiv și eficient, a activităților de pe navă pe perioada când se face explorarea planetelor supuse teraformării. Acestă echipă va fi delegată pe lângă magazionerul șef care va decide ce membri să suplimenteze pentru a fi la dispoziția echipelor de pe teren. Oanea de la magazie a ridicat din umeri (ce-are sula cu prefectura) și mi-a plasat chestia mie. Eu ce era să fac… L-am pus pe Gligorios șef de echipă, că tot are centură neagră cu doi dan, să încropească echipele de teren. I-a distribuit pe acolo pe unde era nebunia mai mare, dar nu sunt profesioniști. Fiecare are o specializare de bază și nici o competență de poliție sau pază și protecție…

− E peste poate… un întreg lanț al slăbiciunilor. Suntem a 16-a tură de când s-a lansat nava și noi…

− Nu a fost nevoie. Oamenii sunt civilizați… Am discutat și cu O’Marly de la prospectări. Planeta a fost puricată la sânge, procedurile de decontaminare au fost draconice… Nimic care să prevadă nenorocirea asta…

− Doar un tânăr pe care voi l-ați băgat la carceră… Îmi încropești o echipă de profesioniști: trecut militar, oameni care să reacționeze nu să scoată lupa din buzunar. Te ocupi personal. Dacă este nevoie mai scoli de prin sarcofage…

− Am înțeles.

− Și de ceremonia de adio te ocupi personal. După ce avem rezultatele autopsiei, să-l trimitem în ultimul zbor…

*

Sala de consiliu era plină căci se adunaseră majoritatea șefilor de sectoare unii din ei însoțiți de asistenți.

Yan ridică privirea:

− Ne-am adunat aici în urma unui eveniment grav. Unul din colegii noștri: Cloud Isvan, un tânăr de doar 27 de ani, xenoarheolog, necăsătorit, și-a pierdut tragic viața, în mod violent, pe planta SPT oo12/03, ieri, în circumstanțe îngrijorătoare. Am recomandat retragerea tuturor echipelor de prospectori de pe planetă până la clarificarea acestui nefericit eveniment.

Am recomandat de asemenea o autopsie amănunțită.

Ana…

− O rog pe Cora, patologul nostru să prezinte concluziile autopsiei.

Cora își pipăi, involuntar mărgelele de la piept, își instală atent ochelarii pe vârful nasului și începu profesional:

− La data stelară 03/ 07/ 5142 ora standard 14/ 04 am primit spre evaluare corpul unui bărbat…

− Domniță! Un rezumat. Da?

Cora își drese glasul, mai privi odată hârtiile, ridică abrupt bărbia și-l privi pe Yan direct în ochii lui cenușii:

− N-a avut nici o șansă, Domnule comandant. A simțit ceva și s-a întors din tors. Atunci, cineva, sau ceva, pur și simplu i-a excavat cutia toracică, într-o singură lovitură, plecând cu plămânii și inima. Decesul a avut loc instantaneu. Nu am constatat alte urme de violență. Nici un fel de urme organice, s-a lucrat curat, și după un tipar îndelung exersat: nu a existat nici o urmă de ezitare. Pur și simplu, a venit, a luat și a plecat. Dosarul complet este aici. Îl așeză încet pe masă și-l indică cu degetul arătător. Așteptăm concluziie de la biochimie dar… nu cred să adauge mai mult. Poate doar la nivel atomic.

− Mulțumesc. Deci… un prădător versat, ființă, sau mecanism, care a acționat foarte aplicat și fără ezitări, de parcă ar cunoaste foarte bine fiziologia umană… Nu vi se pare ceva straniu? Vasile!

− Categoric, balega lui Astrid nu poate să aparțină profilului descris aici. Ea pare să aparțină mai mult prăzii, a ființelor cu care acest, această…chestie se hrănește, căci e clar că mânca și înainte să venim noi. Din păcate… în ciuda tuturor investigațiilor aeriene, scanărilor în profunzime și a cercetării cu camere termice nu am putut să descoperim aceste ființe și… cu atât mai puțin, pe acest… prădător. Am recomandat desfășurarea senzorilor de distanță care, resetați, ar putea să facă o scanare în profunzimea solului planetei.

− Eu nu înțeleg de ce nu ne vedem de drum. Ivan părea scos din minți:

La dracu’ cu ea de planetă, ieșim de pe orbită și-o fac felii cu un snop de rachete de-o sparg în trei… și ne vedem de drum. Îi plin de stele…

− E și asta o opțiune, comentă Vasile. Hai să aruncăm cu rachete peste tot și să ne întoarcem acasă. Zicem că n-am găsit nimica pe aici și cerem pensii babane…

− Ce-ai făcut? Îl ignoră Yan pe Vasile.

− Avem o echipă din 18 tineri excelent pregătiți, dar fără experiență în focul luptei.

− Se vor căli … E un timp pentru toate. Nu pot lăsa neîmpăcat sufletul unui camarad de-al nostru. Vom găsi pe acest ucigaș și va plăti cu vârf și îndesat.

Fleming! Privi roată: Unde-i Fleming?

În sala de consiliu se simți o oarecare stânjeneală.

− Hei? Ce se întâmplă aici? Ce-i cu mutrele astea?

− Fleming este în hibernare, răspunse Ana.

– Cum? De când? Scoală-l imediat!

− Dar abia l-am băgat. Doar știți că a făcut cerere de schimbare de tură. Și-a luat medalia și direct la somn. Acum e pe cinci. De când cu fluturii și… știți Dumneavoastră…

În sala de consiliu se făcu liniște. Unii rămaseră cu privirile în gol, alții încleștară pumnii, iar tensiunea deveni palpabilă.

− Ce să știu? A procedat foarte corect, așa cum am și stipulat în referatul prin care ceream să i se ofere o medalie de merit. Secretariatul, de ce nu am fost informat despre aceasta? Doar eu am dreptul de al elibera din serviciu.

− Domnul Fleming a înaintat o cerere de schimbare a turei invocând tensiuni inacceptabile pe care prezența sa le-ar crea în lumina evenimentelor catalogate drept „Atacul fluturilor” și documente justificative de la trei psihologi independenți. A cerut întrunirea Consiliului de Conducere al Comandanților. Fiind o cerere expresă și confidențială, Dumneavoastră nu ați fost invitat, aceasta fiind aprobată cu majoritatea voturilor Consiliului care s-a întrunit în cvorum pe Tura unu. Tot la cererea expresă a Domnului Fleming și cu acordul Comisiei, urma să vă fie înaintat documentul la o săptămână după intrarea în tură, adică urma să vi-l prezentăm mâine. În locul Domnului Fleming a fost numită Doamna Gertrude Theodoric- exobiolog și genetician care urmează să-și prezinte acreditările tot mâine.

− Dar asta-i o adevărată conspirație, exclamă Yan. Dar ce-i făceam? Îl mâncam?

Toată lumea a conștientizat starea în care ne aflam și ar trebui să fie chiar recunoscătoare lui Fleming și modului cum a rezolvat această criză.

− Nu-i chiar așa, șopti Eillen, iar Fleming, ca întotdeauna, are dreptate. E bine să păstrăm distanța o vreme, până se mai uită lucrurile, altfel chiar numai simpla prezență a lui printre noi poate declanșa stări de paroxistice, de la autoincriminare suicidală până la manii paranoice și schizofrenice compulsive…

− Să nu-mi spui că te numeri printre cei trei psihologi, se burzului Yan.

−Ba da, mă număr. Și am avut dreptate în privința recomandărilor. Priviți! Chiar numai simpla aducere în discuție a acestui subiect a inflamat spiritele. Priviți-vă! Cei prezenți își reconsiderară tonusurile musculare. Eu știu bine ce spun: Prezența lui aici ar fi ca un butoi de dinamită într-un laminor. Să lăsăm ca timpul să-și facă datoria. O cunosc pe Doamna Gertrude, este o persoană bine calificată și un om excepțional.

– În cazul ăsta, dacă și nevastă-mea… eu unul capitulez fără să fi declarat vre-un război. Să vină Sulița puterii. Chemați-o pe Doamna Gertrude și să ne apucăm de treabă. O să ne descurcăm și fără Fleming.

Ivan. Ia o echipă de 6 băieți și faceți o recunoaștere la fața locului. Vreau să fie cercetat fiecare fir de praf. Doar nu s-a volatizat… Trebuie să găsim o urmă. Stabilește o schemă tactică în care fiecare îl supraveghează pe celălalt. Nu vreau să aud nici măcar de-o julitură.

− Domnule Comandant. Pe lângă specializarea de anatomie patologică am făcut și un curs de traseologie criminalistică și am o trusă completă… Poate aș putea fi de folos.

Yan se întoarse către Cora. Medită ceva timp apoi privi către Ivan:

− Un fir de păr… ai înțeles? Că te leg de-o rachetă de-a ta și te trimit direct pe Pământ.

− Înțeles, Domnule Comandant.

Atențiune! La ora 20 tot personalul să se afle în cala navetelor. Ne vom lua adio de la colegul nostru Cloud Isvan.

*

Reclame

Un gând despre “Arca doi-Mim 2

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s