Tri

Mă duc să-mi fac o pereche nouă de ochelari, pentru lucru, de foarte aproape, și găsesc închis. O iau roată spre casă și, înghesuită între două magazine, ochiul meu ager citește: Trioptic. Ăștia fac ochelari și pentru ăl din frunte, îmi zic, marfă! și intru.

Înăuntru am decis să nu gesticulez pentru că, la sigur, dărâm rafturile de sticlă pe care se etalau enșpemii de ochelari, și avansez înainte către un ghișeu care se profila tulbur la orizont.

Aici, surpriza vieții mele, și-ncep să pricep de ce-i zice Tri: ca niște Hopa Mitică, din spatele ghișeului răsar trei capete, aparținătoare a tot atâtea corpuri în scară geometrică, adicătăleala 20, 30 și spre 50 de ani, dar bine hrănite și cu bujori în obrăjori.

Oops! mă uit la ceas: 08.35- luni, nici iarba nu crește, doar eu habotnic… Fetele erau la cafea:

̶  Aveți programare? mă atacă direct a mai tânără, cu speranțe de tihnă.

̶  Nu, dar nici eu n-am băut cafeau de dimineață.

A „bătârnă” mă scanează scurt, se ridică și vine la bară:

̶  Cu ce putem să-l servim pe Domnu’ și, peste umăr „Viorico! vezi de mai e cafea în Expresor.

̶  Aș dori o pereche de ochelari pentru lucru, ăștia mi-au rămas mici…

Apare și Ghiorica cu cafeaua și-aici torn gaz peste foc:

̶  Eu fumez la cafea.

Noroc de ghișeu. Au sărit ca vampiroaicele pe mine.

̶  Încet, fietili, glumeam, bre…

Se liniștesc greu, tot cu priviri vrăjmașe către mine, dar le-am citit: a mele sunt.

Beau cafeaua și-apoi mă instalează la un aparat: Puneți bărbia… Drăcovenia clipăie de două ori apoi se stinge. Ghiorica se agită pe lângă o „triplă”, dihania pornește, apoi se oprește din nou.

Mă salt după taburet, examinez o secundă prelungitorul, apoi răsucesc de trei-patru ori ștecherul și-l bag din nou în priză:

̶  Ia vezi? și mă instalez din nou cu ochiul pe ocular.

……….

̶  Vă costă 350 de lei.

Plătesc cu cardul, iar la plecare mă întorc și le zic:

̶  Tripla aia… Că doar știți: unde-a băgat-o unu’ groasă, la ăilalți flondorește!

***