Mătasea este produsă de glandele sericigene localizate în parte ventrală a opistosomii (în număr de până la 1000). Canalele acestor glande se deschid prin orificiile organelor, iar firele de mătase ce ies prin aceste orificii sunt împletite cu ajutorul ghearelor pectinate ale picioarelor. Glandele sericigiene secretă o substanţă vâscoasă care se solidifică în contact cu aerul.
| Din punct de vedere chimic pânza este compusă din: fibroină, alfa-alanină, acid glutamic, albumină şi sercină. Doar că secretul procesului tehnologic al fabricării mătăsii de către păianjeni rămâne încă un mister pentru noi. Totul se întâmplă în acele glande minuscule, în linişte, la temperatura mediului şi fără emisii poluante! Capacitatea de a se întinde a pânzei de păianjen este incredibilă, fiind mai puternică decât un fir de oţel de aceeaşi grosime, şi mai extensibilă decât kevlarul. |
Asemănările dintre proprietăţile mătăsii de păianjen şi oţel i-au determinat pe oamenii de ştiinţă să afle ce performanţe ar putea avea o combinaţie dintre cele două materiale şi au adăugat mătăsii mici cantităţi de metal.
Rezultatul a fost remarcabil, combinaţia astfel obţinută dovedindu-se de trei ori mai rezistentă decât mătasea de păianjen. Tehnica ar putea fi folosită pentru fabricarea unor ţesături extrem de rezistente, precum şi a unor materiale de uz medical, inclusiv oase şi tendoane artificiale sau o aţă chirurgicală super-rezistentă.
Inventatorii, cercetători de la Institutul Max Plank pentru Fizică Microstructurală din Halle, Germania, au realizat experimente cu diferite metale, adăugând mătăsii de păianjen zinc, titaniu, aluminiu, etc. Astfel mătasea devine mai rezistentă la rupere şi la deformare.
Îmbinarea celor două materiale s-a făcut cu ajutorul unei tehnologii denumite depunere de straturi de atomi, prin care atomii de metal nu numai că acoperă fibra de mătase, dar pătrund şi in interiorul acesteia, unele reacţionează cu proteinele din structura ei.
Mihail stories 