Suflet

  Uriașă, leoaica se apropie a mușinând. Puiul de om zăcea pe spate cu cordonul ombilical răsucit în jurul gâtului. Ridică capul și nările ei fornăiră. Se uită iar la ghemotocul care se sufoca. Îl împinse cu o labă.  Puiul, cu ultimele puteri, începu să dea din mâini și din picioare. Îl mai împinse odată, parcă în joacă.     Mațul care-l strângea de gât se desfășură un pic și copilul începu să răcnească din adâncul bojogilor.

  Se retrase și se așeză pe labe. Puiul mai țipă odată apoi tăcu.

  Brusc, leoaica se ridică. Răsuci cu laba copilul pe spate și-l apucă de ceafă, în botul imens.

  Apoi începu să alerge.

  Bungalourile erau în fața ei. A săpat o groapă mică în care a pus puiul și-apoi a început să jelească.

  Au ieși toți, cu armele pregătite:

  – Așa face o mama când îi moare un pui, foarte periculos… S-au apropiat cu grijă.

  Încă mai trăia. I-au deznodat mațul și l-au luat în casă.

  Doar eu am rămas afară.

  Făcea ture și răgea.

  M-am apropiat și i-am zis:

  − E bine. E sănătos.

  Și-a băgat, prin tufe, capul, la doi pași se mine.

  Am încremenit. S-a uitat în ochii mei și apoi, a plecat.

                                                                                     ***

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s