Tranzistorul jegos

 După principiul: „Las’ că repară ingineru’, că și-așa freacă melcu’ geaba prin casă…”, Doru-mi trimite la reparat toate alea la care nu ține cu „schimbat o siguranță=100 de lei”.

Nu mă plâng mie plăcându-mi provocările și protestez doar atunci când trebuie să alerg prin casă după vre-un șoricel căruia i-am stricat tihna, sub privirile malițioase ale motanilor care, tăvăliți pe canapea, fac pariuri: îl prinde – nu-l prinde!…

Pentru transport apelează la un individ cu aspect de homeless abia scos din șanț care, după ce că nu se spală, mai dă pe el și cu o tonă de parfum ( prin ce gheenă l-o fi găsit?) cu o duhoare uleioasă de trandafiri în putrefacție.

Mizeria se lipește de toate cele având o persistență diabolică încât, geaba aerisesc după ce pleacă și dau cu deodorantul meu, mirosul persistă toată ziua.

La ultima comandă eram pregătit. Îl văd venind pe alee și, înainte de a intra fără să sune, cu nesimțirea-i caracteristică, îi tai, scurt, macaroana:

− Neee! Lasă aparatul aici și tu ia-o roată pe verandă.

Îl împing în baie și folosesc vocea:

 Jos boarfele! Ăsta se îngălbenește… Hai! Hai! Bagă-le în sacoșa asta. Așa! Ai acolo șampon, bagă la greu, săpun, burete… freacă bine. Aici, pe mașina de spălat, un tricou, chiloți și o pereche de pantaloni scurți. Hai! Arbeit!

 Apare după vreun sfert de oră mirosind a șampon și săpun Camay de mai mare dragul.

− Eeee, așa mai venim de-acasă, mă pronunț mulțumit. Dacă te mai dai cu chestia aia, nici să nu te mai obosești să calci la ușa mea.

Îl văd că-i șucărit, dar am mai văzut eu.

La două zile îl sun pe Doru să-i zic că i-am reparat hârbul și mă trezesc la ușă cu altă dihanie, cu același aspect ca precedentul, doar că ăsta puțea doar a transpirație acrită. Mai să mă i-au cu mâinile de cap. Îl expediez cât pot de repede și-l sun din nou pe Doru:

− Da’… ce-mi făcuși motane?!

− Ce-am făcut? Ți-am trimis banii așa cum ne-am înțeles. Ceeee, a intrat în ei?

− Neee… Da’ ăsta cine-i? De ce nu mi l-ai trimis pe Ionică?

− A zis că i-ai stricat mirosul naturel și l-a bătut fimeia acasă cum că-ar fi fost la curve!

− Aaaa! Atunci știi ceva, dihanie? Ia să-ți miști personal târtița aia grasă. La mine nu-i Baia Comunală da’ vezi cum apari că pentru tine fac o excepție și o știu pe nevastă-ta aprigă foarte!

                                                              

                                                   ***

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s