Cinic

sunt un cinic
mereu am fost așa.
Am și motive,
de ce le-aș zice?
Oricum voi nu veți asculta.
De tac măcar mă ignorați.
Dar cât pot să tac înainte de a fi numit laș
la nivel personal și șterg cu el pe jos…
Unul, doi… o sută, cât sunt suficienți?
când ai mănuși de sânge?
sunt un cinic.
Lupa mea dezgroapă morți.
Dar morții nu mă vor căci atingerea mea
pipăie nepoți, neamuri, încrengături.
Urzeli de tron, și mici mizerii, castele de nisip.
Jocuri de cricket acoperite de elicoptere ce aterizează.
sunt un cinic
Căci fiecare pasăre pe limba ei piere:
când „banana e prea mare”,
dar se dezumflă. Și am băgat-o peste tot.
Ce să le mai faci, să le mai faci niște găuri?
Cât „next” să duci?
și-atunci, când toate s-au blazat,
o apă și-un pământ,
ce trist,
sunt cinic.

***

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s