Pisicoloaga (final)

− Măăă… ce n-ai zis de la început, îşi iese din pepeni meşteru’ 

− Pă… acu’ mi-o venit, cu curu’ pă treaptă, când mi-am adus aminte de Doru de-i în concediu şi mi-o zis că-şi bagă în ea de ciupercă

− Bun …am priceput, dă fuga de închide, să o luăm de la cap.

− Nee, că nu ţine, dacă închidem by- pasurile, pe unde se restabileşte presiunea? Prin 312? Nu? Și la 312 au scos ciuperca şi au pus un vană, că or zis băieţii din tablou că-i punct strategic şi nu se lasă pe noi, nu se bazeză ei pe ce indică în tablou. Aşa că singura şansă de siguranţă e ciuperca de la 311, reglată la 11 bari, de dă afară când facem manevrele de presiune. Altfel crapă principala…

− Deci…tovarăşi! Situaţia se clarifică. Lucrări neautorizate efectuate de operatorii de la tablou. Iată de ce indicațiile erau eronate.  Se întoarce către mine: ai fi putut să mă anunți…

− N-am avut când, meștere, că am fost tură pană. De ce nu v-au zis ei, de trei zile că eu abia ce-am picat. Îți ziceam acu’ dimineață da’ m-ați luat repede și am uitat.

Meşteru’ desfăşoară şi automatizarea pe desulfurare, îi râde mustața și-mi trimite ocheade:

− Având în vedere ca aveam 17 mA pe magistrala….

 

E cald… da’ nu prea cald, adie o boare dinspre mare cu miros de alge şi viaţă.

Hanul Piraţilor e la un pas. În cur pe nisip privesc Combinatul şi un fior mă străbate: câţi vom trăi, câţi vom mai muri.

− Ia dihanie, că meriţi.

Dan, cu două halbe în mâini, îşi face drum prin nisip.

− Meștere? De ce-s închise 100 și 200? Da’ nu mă aburi!

*

În cabinet, doctoriţa se pufneşte cu curul ei mare pe un taburet: 

− Olguțo, da’ ai pus botu’ fată, nu te-am mai văzut…

− E aşa scump şi dulce… şi miroase bine…

− I-ai suge şi p..a, proastă ce eşti.

−  M-aş juca cu ea, când l-am spălat…i s-a sculat…

− Ai sindrom NF, copilă!

− Eu… Îl iubesc de cum l-am văzut!

− Bine. Atunci o să faci cum zic eu. Fii atentă, aici ai bani și o adresă. Îl duci acolo și ai grijă de el.

− Ca de sufletul meu, am fugit, i-am zis că e aventura mea…

− Proastă mică, în nădejdea ta…

Mâini pricepute mă împachetează expert transformându-mă într-o mumie tutankamonică. Paturile sunt inversate, arsul este acoperit atent cu un cearșaf și i se face o injecție. Gemetele încetează.

− Gemi! îmi șoptește cineva la ureche.

− Ăăăă!!! Auuuuu!!! Uhhhh!

Trecem pe sub nasul celor doi cerberi de la intrare care se uită în salon și schimbă două vorbe.

Trecem și aș putea să jur că cei doi au vorbit în rusește.

 

− Domnilor… regret, s-a creeat o confuzie. Îmi asum toată responsabilitatea. O persoană decedată de mult, ţinută în morgă , nerevendicată, urma să fie incinerată azi. Cu regret. În triajul de la morgă, a fost preluat cadavrul d-voastră, e în drum spre morgă, dacă mă uit la ceas … cred că arde!!!

 

*

Dubița de salvare aleargă cu sirena în funcțiune. Asistenta mă despachetează. Pot din nou să respir. Întorc capul și rămân siderat: La volan pisicoloaga. Îmi trimite un zâmbet în oglinda retrovizoare. Olguța pune bot. Se simte în inferioritate.

Nu înțeleg nimic și asta-mi provoacă un imens hohot de râs. Rămân cu el în gât când două mașini negre ne încadrează și ne obligă să tragem pe dreapta.

Acu’ să te văd, fratelo. Caut un ciomag, ceva… Anjelica strânge în mână o seringă.

*

− Ce mă fac cu voi?

Colonelul, un bărbat încă tânăr, dar grizonat, pe fața căruia tensiuni strunite au săpat cute, ne privește pe rând.

Suntem adunați cu toții: Eu, Angela pisicoloaga, Doctorița, Olguța asistenta și ceva mai retras Meșteru’

− Să recapitulăm:

Tânărul, aici de față, o face pe cascadorul și descoperă ceva ce nu trebuia să descopere fapt care creează un întreg lanț al slăbiciunilor.

Domnișoara Angela, află în urma unei verificări psihologice de rutină, cu ocazia unei promovări de categorie, despre descoperirea acestuia și, în urma unui coup de foudre, încalcă consemnul, strict, de a observa și comunica ierarhic, hotărându-se să ia totul pe cont propriu:

Bravo tovarășă căpitan! Va arăta perfect în dosarul d-voastră.

Face o ședință de hipnoză și-l zăpăcește de tot pe tânărul cascador care, totuși, începe să lege ițele:

Da tinere, mare noroc că te-ai spovedit la tovarășul subinginer Hanganu.

În acest lanț al slăbiciunilor se prinde și Doamna Colonel de Contrainformații în retragere, Ilda Grunberg, căci domnișoara Angela  i-a fost discipolul preferat și nu se face să fie lăsat la greu… nu-i așa Ilda? Doctorița se foiește pe scaunul neîncăpător pentru posteriorul trufaș și examinează cu aplicație tavanul biroului.

Tânărul nostru, mă indică cu degetul arătător, se pare că dispune de un magnetism foarte puternic căci, iată: prietenii noștri sovietici, pe felia cărora ai intrat accidental, miros imediat ceva ( aici vom mai face cercetări), iau repede urma și s-ar fi debarasat rapid de tine înainte ca noi, grație tovarășei căpitan, să știm ceva. Pe când plănuiam o contraacțiune, iar rușii încă ezitau încercând să afle întreaga încrengătură,  lovitură de teatru.

Eu trec din uluială în uluială, dar mă și distrez copios.

Recunosc, ne-ați făcut șah mat și pe mine și pe ruși.

Salvat în extremis de către doamna colonel, hârșită în astfel de operațiuni, aici ofițerul are un zâmbet fin, chiar de sub nasul rușilor care te urmăreau cu îndârjire încercând să afle ce e de capul tău, ești internat în spital unde supravegheat de doi ofițeri de la GRU și, din umbră, de doi ofițeri de-ai noștri.

Realizând poziția precară în care te aflai, cu doi ruși la ușă, care puteau oricând primi ordinul să te lichideze, doamnei colonel îi vine o ideie mirobolantă.

Cu sprijinul neprecupețit al domnișoarei asistente Olga, care alunecase la rândul ei pe bec, nu-ți pierzi timpul, tinere, rânjește colonelul, ești răpit de sub nasul rușilor și a echipei noastre.

− Fabuloasă chestia cu schimbul de bolnavi, continuă colonelul, mirobolantă, pe sub nasul rușilor… râde înfundat deși fața-i rămâne serioasă. Apoi ți se înscenează decesul, confuzia din triaj, și incinerarea. Oficial, acum ești dust in the wind. Fabulos, mirobolant!

Deci: ce mă fac cu voi?

*

 

Eu mi-am luat numele de fată al lui maică-mea și am ajuns să fac hărți forestiere la IFET, aer curat… am admirat un an de zile frumoasele priveliști motane ale patriei.

Pisicoloaga a ajuns Secretar Doi la Consulatul Român din Milano.

Doctorița s-a pensionat, de data asta definitiv, și a murit la puțin timp după aceea în urma unui stop cardio-respirator.

Asistenta Olguța a fost cea mai neconsolată și, după ce a bolit, ce-a bolit, și-a găsit un doctor ORL-ist, s-au mutat la țară, și-au umplut ograda cu Olguțe mititele.

 Singurul care a rămas în combinat, nefiind compromis, a fost meșterul Hanganu care a ajuns șef de secție și apoi inginer șef.

Acum, dacă mă întrebați, nici eu nu știu prea bine peste ce am dat din exces de zel, dar o vorbă scăpată neglijent de Colonel, m-a edificat cât de cât:

− Dacă-i la o supărare, în juma’ de oră nu se mai ezistă Orient Mijlociu.

 

                                                                           ***

Reclame

Un gând despre “Pisicoloaga (final)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s