Ailin (II)

Deși Ambitus îl învățase cam tot ceea știa, Ailin rămăsese un țăran prost.

Acum, la aproape 17 ani, era un flăcău vânjos care-ți apuca taurul de coarne și-l trântea de pământ.

Nu era nici urât, dar nici prea frumos. Avea un cap un pic cam prea mare în special în partea occipitală. Aspectul leonin al feței, cu fălci proeminente, și o hălăciugă de păr de culoarea grâului pârguit, dimpreună cu gâtul scurt și umerii lați, mascau cumva acest aspect. Doar ochii, de un albastru închis cu irizări argintii, te avertizau că e o nucă greu de spart.

Ambitus se folosise de relațiile sale de pe vremea când era ofițer în marina comercială și, ascunzându-l de fiecare dată, evitase inregistrarea lui la recensămintetele decanale. Era al nimănui și nu ieșise niciodată de pe proprietățile tatălui său adoptiv.

Se auzi strigat:

− Imediat tată!

Intră în casă. Ambitus era așezat la biroul lui plin de studii asupra galaxiilor îndepărtate. Capul i se bălăngănea agale iar ochii mari, negri, și fără pupile păreau cumva mai șterți. De fapt, Ambitus era pe moarte și-o știa.

− Ailin. Te privesc și lumina ochilor mei se bucură când te vede. Sfârșitul vieții mele mi-a adus o bucurie nesperată și, în parte, nemeritată…

− Ce vorbe sunt astea, tată?

− Sunt vorbele unui bătrân de peste 400 de ani care-i pe moarte. Taci. Taci și ascultă-mă. Știi de ce te-am ținut ascuns atât amar de vreme. Nimeni nu trebuie să știe că ai fost un experiment genetic asgard altfel vei deveni un cobai fugărit de toți cei care vor voi să afle mai mult chiar dacă asta înseamnă să te lege de-o masă de operație și să te eviscereze. Abilitățile tale, pe care amândoi le-am descoperit de-a lungul timpului, trebuiesc să rămână doar ale tale și nu le vei folosi decât atunci când viața îți este pusă în pericol iminent. Îți interzic a folosi ceea ce te-am învățat în alte scopuri decât cele caritabile și asta doar prin persuasiune și la limita posibilităților fizice ale unei ființe omenești. Clar?

− Da, tată.

− Promite solemn.

− Promit să nu te dezamăgesc, tată. Ailin avea lacrimi în ochi.

− Nu plânge copil. E cursul firesc al vieții și al morții. Cei bătrâni trebuie să facă loc celor tineri și apoi să se ducă la întâlnirea cu infinitul. Am șters toate urmele existenței tale pe proprietate.  În naveta pe care am perfecționat-o amândoi vei găsi toate lucrurile tale precum și documente atent contrafăcute care atestă că ești cetățean al unei obscure planete din cvadrantul beta. Ai și o legendă acolo. O vei urmări pas cu pas până ce vei ajunge pe Terra, o planetă din cvartalul alfa. Acolo, pe cel mai înalt dintre munți te vei prezenta în fața lui Dalai Lama, cel care cunoaște ultimul cuvânt. El te va îndruma mai departe.

Mergi cu bine, fiule. Luminoasă să-ți fie cărarea.

− Tată…

− Pleacă. Comisia Eugenică a fost sesizată de implantul meu. Vor fi aici în câteva minute pentru a îndeplini ritualul funerar. Pleacă. Fugi Ailin, copilul meu.

                                                         *

Ocoli spre astroport ca să nu se intersecteze cu naveta celor de la Comisia Eugenică.  Cu lacrimi grele curgându-i pe obraji ameriză pe platforma plutitoare de unde a fost parcat în garajul astroportului. Trebuia să-și prezinte acreditările, să plătească taxele portuare și de coazieră și să prezinte planul de zbor. Deși repetase, oare în câte rânduri, asta împreună cu Ambitus și-atunci i se păruse floare la ureche, acum i se părea ceva aproape imposibil.

Rămase într-o stare de prostație până ce operatorul portuar îl atenționă:

− Atenție! Naveta Ntsc01458, prezintă acreditările sau vei fi expulzată.

Își reveni:

− Scuze! Tocmai am primit o informație neplăcută. Trimit acum acreditările și planul de zbor.

Păși pe docul uscat realizând că e prima oară în afara fermei în care își trăise întreaga viață de până acum. Trebuia să meargă la scanarea genetică înainte de a ajunge la Căpitănie.

Se așeză la rând privind uimit. Mulți asgarzi, dar și mai mulți umani.

Umanii se înmulțiseră și deveniseră din ce în ce mai aroganți.

Nu-i plăcea ce vede și, la rândul său, deveni arogant, dar la adresa umanilor bine îmbrăcați și prea plini de sine.

Mai erau doar trei persoane până la caseta de scanare când se produse busculadă. Un galactic protesta violent, nu se știe din ce motive, iar operatorii și serviciul de pază îl priveau cu o politețe aproape neputincioasă.

Individul încercă să forțeze intrarea, dar sistemele automate îi blocau calea.

Ailin ieși din rând și se apropie:

− Ce se întâmplă?

− Tipul are un parazit și trebuie să intre în carantină.

− Și?

− Strigă că întârzie la nu știu ce întâlnire și că va fi tratat acolo de oameni și nu de libidinoșii de asgarzi.

− Așa?!

Ailin se apropie de recalcitrant:

− Fiți rezonabil și intrați pe ușa de la carantină. Nu vrem să ne infectați pe toți cu parazitul pe care-l aveți.

− Cine ești tu, gâfâi individul.

Nu contează cine sunt. Acum ești băiat cuminte și intri în carantină.

Vocea, îndelung exersată cu Ambitus, funcționă ireproșabil. Omulețul se muie brusc și fu preluat de echipa de securitate.

Când îi veni rândul primi imediat viza iar scanerul fu oprit:

− Mulțumim, Maestre ! Cei trei oficiali de la ghișeu se înclinară discret. Iertare că nu te-am recunoscut sub chipul acesta.

Trecu mai departe absolut uluit și-și mușcă limba: Nici bine n-am plecat și deja am încălcat povețele tatălui meu.

Căută să se amestece în mulțime, dar cel care-i răspunsese la întrebare se ținea scai de el:

− Un Maestru Asgard… cine ar fi crezut…

− Te tog să mă ignori. A fost doar o confuzie…

− Confuzie… confuzie… Eu sunt Amigail de pe Capitala Gemeni. Reprezentant oficial al Trustului Felix, cred că ai auzit…

− N-am auzit.

− Mergi la Căpitănie? Și eu… Ce surpriză…

Ignoră-mă!

Eeee, nu ține la mine. Am scărițele scoase chirurgical. Arătă o cutiuță mică: astea-s urechile mele și, crede-mă, sunt protejate pe toate frecvențele.

Atunci preferi să-ți rup toate oasele și să ți le bag în cur. Vocea era doar parțială, dar încărcătura emoțională a mesajului îl făcu pe individ să se cutremure.

− Eu? Am plecat. Scuze, scuze!

La căpitănie a fost doar o formalitate. Constată, cu adâncă tristețe, că Ambitus se ocupase de toate: Planul de zbor a fost aprobat fără comentarii și sigiliul mare a certificat o navă asgard liberă de vamă. Cu documentele în buzunarul de la piept Ailin căută un hotel unde să-și petreacă timpul până i se va deschide culoarul de zbor. Putea să stea în navetă dar avea doar 17 ani iar curiozitatea fu mai puternică. Deși se putea spune că planeta originară a lui Ambitus era una provincială, planetă de latifundiari, astroporturile erau totuși cosmopolite.

Ailin se rătăci prin străduțele întortocheate, pline de reclame, din care unele îl făceau să roșească, și răposă, amețit și obosit, la una din terase.

O făptură incredibilă, mică, cu o singură coadă de păr negru, împletit artistic, ce-i răsărea din creștet și doi ochi oblici care ischiteau prin tăietura abia perceptibilă a pleapelor, se ploconi adânc în fața lui:

− Ce dorește Master?

− Vin de pe o planetă îndepărtată, tocmai de pe Surgis din cvadrantul Beta. Te rog să-mi oferi o cină în spirit tradițional.

− Ce onoare, ce onoare, se tot apleca omulețul. Acuș!

Un sake pentru trezirea papilelor gustative?

− Cum zici tu! îl concedie Ailin.

Pe masă începură să apară pe rând tot felul de bucate care mai de care mai ciudate aflate, ba în boluri mici, de o frumusețe intrinsecă, ba în farfurioare la fel de gingașe, cu picturi ce înfățișau ființe imaginare.

Ushi, care nu se deslipise de masă povestind istoria fabuloasă a neamului său, prelua aceste bucate și le așeza cu atenție desăvârșită dinaintea clientului său, pomenind ingredientele și modul în care se servesc.

Înțelegând că ritualul trebuie respectat și la nivel de protocol Ailin se bucura ca un copil și, când se făcu o tăcere grea, nu pricepu ce se întâmplă.

Se simți tras de mânecă:

− Un nemuritor, Maestre. Fugiți!

− Ce… nemuritor?

Ridică privirea:

Toată lumea îngenunchease, iar pe aleea dintre dughene se apropia un individ.

va continua

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s