Mă boșorogesc…
Pe când, adolescent fiind, mergeam pe la bunici, găseam în bucătărie, pe masă sau pragul ferestrei, tot felul de cutiuțe, parțial ruginite, și borcane pline cu tot felul de nimicuri: nasturi, agrafe de păr, dopuri de plută, benzi lipicioase contra muștelor și câte și mai câte iar, când voiam să le arunc, bunica sărea ca arsă:
– Lasă-le Mihăiță, că nu știi când îți trebuie și nu cer de mâncare!
Iaca, azi, descopăr și la mine, pe masă și pe pervazul ferestrei tot felul de cutiuțe și borcane, pline cu tot felul de nimicuri, de care nu-mi vine să mă despart, pentru că fiecare cuprinde într-însul o amintire și, vorba bunicii:
„Nu cer de mâncare!”
Nu ești singurul, eu când am făcut renovarea apartamentul am găsit tot felul de nimicuri strânse-n ani, de care mi-a fost greu să mă despart, le-am dat pe toate. 🙂 Așa-i omul când se maturizează prea rău, ține de tot ce are.😂😇
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Apropo de ”Mă boșorogesc”, chiar așa te lauzi??🤦♀️😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Evidența, fată, evidența ne iartă 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
” Nimicurile ” acelea sunt o parte din lucrurile importante intr- un moment al vieții..
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😊…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană