Arhive categorie:Fără categorie

A plagia, sau a cita?

Iaca o discuție în care s-au vehiculat multe opinii.

Chestia asta mi-a adus aminte de Eminescu: când nimic nu ai a spune…

Asta-i boală veche. Doar să vezi recenziile, sau „cuvântul înainte”, sau prefața, sau postfața, de la cărțile din perioada comunistă și de după, care exhală sintagme de genul: așa cum zicea și „X”, conform lui „Y”, la fel ca „Z”. Dacă în perioada comunistă era de înțeles, orice asumare fiind privită cu suspiciune astfel că oamenii se ascundeau în spatele citatelor, acum, la aproape 35 de ani de „democrație”, denotă doar lipsa de idei originale, impostura și prostia.

Voi mai țineți minte lucrările (eu am avut de prezentat la treapta a II-a de liceu, la bacalaureat și la absolvirea facultății, proiecte originale) pe care le-ați făcut?

Cât din ele era inspirat din alte surse și cât a fost contribuția personală?

Compendiul nr. X – Adrian Grauenfels

https://www.academia.edu/93695791/Compendiul_nr_X_Adrian_Grauenfels?email_work_card=view-paper

Compendiul nr. X Adrian GrauenfelsIanuarie 2023

 Motto

 Dragi artiști: Nu vă temeți de generatoarelede imagini AI. Este adevărat, noile sisteme devalorizează meseria, schimbă puterea și distrug culturi și scene.

 Dar nu cumva pianul a făcut asta cu clavecinul? 

Paul Ford

Pirotehnistul amator

Am avut un vis foarte colorat, un western în toată regula, cu împușcături, pianiști de prin baruri și dame fatale. Când m-am trezit, cea mai mare parte din el s-a destrămat, dar cu oarece modificări am încropit ceva care zic c-ar fi un bun banc de sărbători.

Uite!

Vasile și cu cei șapte copii ai lui se duc în vizită de Crăciun la amicul Ion cu cadouri și niște petarde șmechere, cumpărate din târg.

Vasile aprinde prima petardă, iar un copil face:

‒ A!

Vasile aprinde a doua petardă, iar al doilea copil face:

‒ Aaa!

Vasile aprinde a treia petardă, iar al treilea copil face:

‒ Aaaa! (mai dramatic, așa…)

În mod normal cineva ar trebui să te-ntrerupă:  Ce-au pățit, bre, copii? Dacă nu, îi dai înainte, că ai de unde, până tot se enervează cineva!!!

Eee, dacă te întreabă, tu începe o perorație:

Vasile, în conformitate cu legea nr. 126/1995, cu modificările si completările ulterioare, trebuia să fie dotat cu un extinctor de 2 kg de pulbere, sau echivalent, pentru a combate focul accidental, să nu fi fost condamnat definitiv pentru săvârșirea de infracțiuni la regimul materiilor explozive, alte infracțiuni săvârșite cu violență, sau circumscrise crimei organizate, să aibă ca ajutor un personal calificat pentru activitatea o desfășoară (pirotehnist, sau artificier)…

‒ Lasă-l pe Vasile, zi ce-i cu copii, o să te întrerupă cineva.

Îți iei o postură nevinovată și le zici:

‒ Aaa! Păi nimic, ce să pățească? Se bucurau când le dădea nevasta lui Ion prăjituri.

***

Prea mari pentru un univers atât de mic.

Până acum gândeam că suntem prea mici pentru universul ăsta mare, trestii gânditoare, chestii, socoteli, dar de te uiți, cât de departe în jurul tău, vezi cam aceleși chestii: bolovani peste tot. Lucrurile nu mai stau așa dac-o iei în jos…

Cum ce-ai trecut de atom, deep, deep, kalimera se schimbă complet. Alte reguli, alte jiucarii, chestii ezoterice pe care abia de-ncercăm ale pricepe, așa că acum îmi zic că de fapt suntem prea mari, monstruos de mari, iar alte universuri încă incomprehensibile, se află de fapt… în noi înșine.

În sus, nimic nou, deci… în jos.

Invenții

– Mă, o invenție e atunci când inventezi, ptiu! că m-ai zăpăcit, îi zic, când faci ceva nou, iaca: un aparat de tuns pitpilici, comprandre?

– Ce-s alea pitpilici?

– Nu mă conturba! Focusează la mine! iar inovația e când aduci o îmbunătățire, de exemplu, un cap interschimbabil la aparatul de tuns pitpilici, ai înțeles?

– Ce-s mă alea pitpilici, că-nebunesc?!!!

– Caută pe goagăl, rânjesc, și-i închid telefonul.

***