Un BCR kafkian

Aaaa, că nu se poate, trebuie să povestesc, să mă răcoresc…

Așa… deci:

Mă dusesem să achit o carte la BCR, un hambar din termopane cu o scară interminabilă la intrare.

Nu mai fusesem niciodată. Înăuntru, același prost gust de parvenit care nu știe pe ce să cheltuie banii: 10 ghișee, de parcă eram în Manhattan, așezate în semicerc cu încă o scară de omorât cardiaci care se ridica, abrupt, spre etajul următor.

La ghișee doar patru fătuce fiecare descântând la câte un nefericit.

Scap repede, îmi zic, dar după vreo 10 minute încep să fumeg pe la încheieturi.

− Hai și voi mai repede că poate oamenii au treabă și voi îi rețineți, mă exprim impersonal.

− Vă rugăm să vă așteptați rândul, se agită a mai aproape de mine în timp ce celelalte mă ignoră cu țâfnă și continuă tăifăsuiala.

− Care rând, fată? Că-n față-s eu, iar după mine tot eu. Ce naiba îi faci? Îl freci de gâlci?

Nici o mișcare, aceleași șoșoteli adânci.

Mai stau ca pe ace vreo cinci minute tot frăsuindu-mă de la un ghișeu la altul, îmi venea să fumez o țigară și cu ochii, dar acum nu mai puteam părăsi câmpul de luptă fără a părea învins.

Nu intră nimeni, nu iese nimeni. Totu-i ca într-o poveste de-a lui Kafka.

Nu mai rabd:

− E vreun șef pe-aici, vreau să am vreo două vorbe cu el.

Probabil că una din ele a apăsat butonul de panică pentru că de după o ușă apare legănându-se precum un cașalot pe valuri un agent de pază. Mă reperează după o ocheadă făcută de una din casiere și vine spre mine:

− Domnu’, de ce nu le lăsați de doamnele funcționare să lucreze?

− Ție ți se pare că lucrează? Eu stau de-un sfert de ceas și numa’ cafele și coniace n-au pus pe ghișeu.

− Ia, vă rog să părăsiți incinta, și dă să mă apuce de mână.

− Ia mâna de pe mine, mârâi, că de nu te transform în șunci de crăciun.

Nu știu cum ar fi evoluat cestiunea, la sigur nu în cel mai favorabil mod, când… una din ușile de la intrare se deschide și intră, precum un înger păzitor, însuși procurorul Tobă.

Ăsta baleiază profesional incinta și, cu fleru-i înnăscut, vine țintă direct către noi:

− Daa, ce faci Mon Capitan? Mă ia de-un cot și mă trage de sub nasul paznicului.

− Iaca, domnule Procuror, și eu pa’ci… datorii mari, remunerația, după buget, mică…

Venii să dau niște bani, dar se pare că n-are nimeni nevoie de-așa ceva p-aici!

Brusc și ca printr-o minune, cele patru bisericuțe se sparg instantaneu și mai că nu sunt rupt în patru de tot atâtea invitații simultanee.

Rânjesc către Tobă care-mi face cu ochiul.

Rezolvăm în câteva secunde și apoi trecem vis a vis la o halbă de bere, iar jumătatea de oră cât am sporovăit, ca două babe-n piață, nici nu știu cum a trecut.

***

Poezia de sâmbătă seara

Când vremea vine, o iau ușor de ceafă și îi sărut ochii, câte unul pe rând, încet, blând, și apoi cobor pe linia gâtului în șoapte mici.

O mușc ușor și mă abat la urechiușe : le sorb nectarul.

Încet o gâdil cu mustața pâ’n ce chicotește.

Mă abat mai jos, împung cu nasul sub bărbie, îi caut buzele în avalanșă de senzații cuminți, firave și naive.

Continui cu mâinile în părul ei, ahhh!

Într-un geamăt mic îi cuprind sânul, vrednic, altar de bogății și viață.

Îmi las obrazul pe căldura moale privind cum orizontul se-nfioară .

În tremur, descoper ursita sângeriului ei sfârc care despică lumea dintre eu și început.

Tresaltă și capul mi-l cuprinde.

Aprins în patimă, pe pântecul ei cobor, încet.

În lacrimi imberbe pe pernele de puf, în zarea aprinsă a altui, nou, văzduh, aici sub mine ea freamătă, adânc obol dorinței mele ca să-i dea.

Sărut cu sfială al lumii început, ooo, tu viață acum îmi ceri tribut.

Ea geme, pe mine se prelinge, o stafie din carne fierbinte, în dorințe.

Adânc răsbat prin cele zeci zăvoare și-apoi o simt, așa… că moare.

Și mor și eu un pic, adânc în ea, cuminte, ostoit și’n spații rătăcite.

Obrajii mi-i cuprinde, privirea ei mă cată:

Iubite… aș vrea s’avem o fată !

***

Templul

− Nu întotdeauna a fost așa. Au fost vremuri când prosperam. Hrană era din belșug, era cald și bine. De unde era să știm că în sferele înalte soarta noastră tocmai se decidea.

Peste zi, pe Tăpșanul cel Drept aproape de Zidul cel Mare a apărut ca din neant Templul cu 12 intrări.

O putere mai presus de voința slabă a muritorilor de rând te atrăgea înăuntru unde timpul parcă încetinea și ieșeai cu priviri năuce de viziuni și plăceri interzise. Timpul trecea apoi mai repede pentru aceștia căci îmbătrâneau într-o zi cât alții-n zece și-apoi mureau.

Apoi a venit molima cea mare. Se murea misterios și în doar câteva săptămâni deja ne înjumătățisem.

Târziu, prea târziu, am legat asta de Templul Blestemat căci bunicul meu, studiind atent cazurile, descoperea că moartea venea atingându-i pe cei ce întraseră la desfătări în templu sau atingându-i pe cei atinși de aceștia, dar nimeni nu a voit să-l creadă căci puterea de atracție a lui era prea mare.

Atunci, bunicul meu a adunat în jurul lui o mână de credincioși și a plecat în bejenie. Doar noi am scăpat cu viață, aici în grotele de la capătul lumii unde nu e chiar atât de frig și avem ce vâna. Acum, când deja semnele arată că frigul cel mare e pe cale să treacă și mulți ar vrea să se întoarcă, a venit timpul să vă arăt ceea  ceea ce bunicul mi-a lăsat cu limbă de moarte, inscripția cea mare de pe frontonul Templului Blestemat, pe care a copiat-o înainte de marea bejenie. De-oți mai vedea-o să fugiți căci blestem de moarte aduce cu ea.

Iat-o: CAPCANĂ PENTRU GÂNDACI

 

                                                       ***

Sorți disjuncte

Pre când mi-am cumpărat casa, din mahalaua Cotu negru, Dana avea 13 ani.

Accesul către locuințe se făcea pe o alee comună, în timp instituindu-se, lângă fântâna părăsită, un no mans land cu băncuțe și mese bătute direct în pământ, unde se punea de table și șah, de sărbători grătare cu mititei și bere, iar femeiele croșetau de foc și dezbăteau cancanurile zilei..

Dana era o puștioaică frumoasă și zvăpăiată.

Nu trecu mult timp ca să pricep că pe Dănuță o mânca între craci. Pre’ când era prin preajma mea începea să chirăie ca găina la ouat, găsea motive să se aplece după temirice arătându-mi chiloțeii pentru ca apoi să mă urmărească cu priviri perverse.

Desigur, nu am fost singurul și, în mod sigur, nu primul care a priceput asta, maică-sa dându-i brusc diverse sarcini atunci când îmi făceam apariția, spre deliciul celorlalte cumetre care-și pândeau, acerbe, bărbații.

Cestiunea devenea jenantă.

La un moment dat o aștept când iese de la școală:

− Măi Dănuța, ia zi-mi tu ce te macină? S-a făcut ca sfecla, a dat ochii peste cap, și iar a început să chirăie. Gata! o opresc. Uite care-i treaba, continui: eu sunt om însurat, cu doi copii de-o seamă tine. Da? Da!

− Dar… și lacrimi mari îi curg pe obraji.

− Măi fată, dar sunt o mulțime de băieți, am văzut câțiva, când te-am așteptat să ieși de la ore, o mândrețe.

− Da’ nu se uită la mine…

− Cum or să se uite dacă văd că locu-i ocupat? Ce crezi că asta nu se simte?

Ridică privirea spre mine. Parcă mă vede altfel, ca pe un tată, și-acu’ inima mea de bou bătrân se răscolește: Huo, dihanie! Îți făcuseși speranțe de puță tânără, nu-ți mai ajunge, îî? Ți s-a făcut de-o pușcărie, să-ți rămână femeia și copchii pă drumuri, dobitocule!

− Și crezi că o să meargă?

− Nu știu? Asta-i chimie misterioasă, dar se merită să-ncerci. Care-ar fi? Poate-i dau eu un brânci, din greșeală… Chicotește. Mă privește într-o dungă, brusc, sare de pe bancă, mă sărută pe buze și-apoi fuge.

Acum Dănuța-i  Asistent Universitar la Chimie Alimentară în Iași și zilele trecute a venit după o absență destul de mare, acasă.

Mă duc să tai un radiator de aluminiu la Costică, că are o menghină mai mare, și o văd în no mans land pe policioara femeilor, cu puiul mic în brațe:

− Măi Dana, da’ ce-o crescut, ptiu! Mă, și seamănă cu bărbac-tu’ ceva de speriat.

− Este? Se fandosește pe bancă cu pruncu-n brațe.

Ăsta din urmă nu mă scapă din priviri. Îi dau un deget pe care se încleștează cu amândouă mânuțele și începe să râdă. Râd și eu, râde și ea… stăm așa… și-o simt, o simt cum iar se scurge-n mine, lipitoare nesătulă.

− Ce-i? Privirea ei se tulbură. Acu’ copii ți-s sunt plecați la treburile lor, doamna ta e la casa din Roma…  Ești singur!

Mă uit la ea: s-a împlinit în forme rubensiene care trezesc pofte carnale, inima o ia într-un galop nebun, dar, cu un scrâșnet, pun stop: cum mi-ar fi să-mi duc în conștiință o asemenea povară? Și pentru ce? Pentru un orgasm și-o vanitate prostească de mascul la ultima bătaie a peștelui să distrug un viitor? Mă uit la puiul mic din brațele ei: nu merită asta!

− S-o sușit modificarea: acu’ tu ai bărbat și copil, femeie!

Regret, dar potecile noastre temporale au fost și vor rămâne paralele.

***

Răzbel cu… cântec

Mă tot sparie unii cum că vine al treilea răzbel.

− Huo! le tai macaroana. Pe la noi a venit și-a și trecut.

L-am pierdut la masa verde cu 3-0, prin neprezentare.

 

Ar veni cam așe:

Se adună armata turcească, câtă frunză, câtă iarbă, la Podul Înalt și se pregătesc de război.

Dis de dimineață Suleiman Pașa se trezește în cort, trage o bășină, și întrebă dacă totu-i pregătit pentru că azi noapte a visat c-o regula pe Hurrem de i s-au încrețit coaiele și vrea să termine mai repede cu ghiaurii.

− We have a problem, răspunse diplomatic aghiotantul.

− Ce!? Iar are diaree Sac Pașa?

− Nu. Dar nu avem cu cine lupta.

− Cum așa? Dar unde-s ghiaurii?

− Iscoadele noastre mi-au zis că trei milioane sunt în Spania, un milion la Talieni, iar restul pe la nemți, franțuji și ingleji… Cu totul vreo doușpe milioane împrăștiați în cele patru zări. Or mai rămas doar babele, ologii, și politicienii. Ce ne facem?

− Doar n-am bătut atâta drum degeaba. Hai să tăiem niște politicieni!

***

Încă unul…

Medicul veterinar le examinează.

− Da. Au născut… zic.

− Adică au fătat, mă corectează doct.

− Nu văd nici o diferență, replic.

− Sunt animale. Animalele fată, femeile nasc.

− Iar nu fac nici o diferență. De ce crezi că ești mai breaz decât un animal?

− Păi… se uită la mine ca la o ciudățenie, noi avem un limbaj, comunicăm…

− Adică cel mai prost sistem de comunicare, vorbirea, care a înlocuit informația pură cu un simulacru abstract care descrie vag, incomplet, trunchiat doar aspectele superficiale ale realității înconjurătoare. Animalele au un sistem de comunicare mult mai sofisticat în care sunetele au rol doar de semne de exclamare. Esența se transmite pe căi mai subtile: gestual, feromonic, genetic, telepatic. Atât de proști, de grandilocvenți…

− Dacă ar fi cum zici s-ar apăra, ne-ar zdrobi…

− Iar gândești îngust. Pe cine să zdrobească? Pe nebunii planetei? Pe cei care și-au uitat natura și se inchină la idoli? Există niște reguli pe care, în schizofrenia voastră, le-ați uitat călcând în picioare eoni de evoluție, dar nu-ți fă grijă, lucrurile nu vor mai continua așa multă vreme.

Brusc pricepe și un rictus îi strâmbă fața. Ochii îi ies din orbite și spume îi apar în colțurile gurii :

− Trădătorule! Dă să se repeadă, dar acul seringii pregătite din timp îi intră în gât.

Se prăbușește în spasme la picioarele mele.

− Am marcat încă unul, șoptesc apăsând laringofonul de gât. De-aici preluați voi, noi mergem la locația următoare.

Încet, încet, îmi revin la forma mea originală. Îmi scutur coama, ghearele scrâșnesc pe gresia antiacidă, iar coada are un tremur nervos.

Ies din cabinet încadrat de cele două soții.

***

Fido și boarfa

Zic că-i timpul. Sâmbătă… Două ture de mașină de spălat. Gemeau sârmele, că de… sărbători prelungite. Dau o raită prin oraș, iau una, alta, o iau spre casă.În poartă o găsesc pe vecina Liliana , foarte agitată…

– Domnu’ Mihai, atât am putut salva!!!

– Ce să salvezi, dragă?

– Hainele matale…

– Nu înțeleg?

– Hainele matale de le-ai pus la uscat.

– Ce-i cu ele?

– O sărit Fido, noroc că am văzut.

− Cum?

– Sărea de pe pragul ăl nou, înhăța în bot o rufă, smucea până sărea cleștișoru’ și pleca cu ea.

– Hâu!!!

– Am auzit zarvă, cotcodăceau găinile, ies… Ce să-mi vadă ochii?  Un bot, o boarfă, un bot, o boarfă. Îmi iau inima în dinți, deschid portița: el sărea după prepeleacu’ ăl nou de   l-ați turnat astă vară și țup! înșfăca una…

Oftez:

−Ce-a rămas?

− Trei chiloți, un maieu, o cămașă…și ploverul ăla tărcat…

− Halal!!! Las că fac eu instrucție cu el. Mersi mult!

Ce instrucție?  Vine tot într-o rână, spășit, cu coada între piciore și ochii aburiți.

De răul vecinilor ridic glasul.

Când să dau drumul unui discurs moralizator, așa comunist, de Stefan Gherghiu, îl văd pe Zaldea cu un pantalon de pijama în vârful unui par:

– La un semn, deschisă-i poarta… Te costă o juma’ dă vin!!!

Oftez din nou :

− Ți-a trebuit câine cu personalitate… adună-ți boarfele din tot cartieru’ !!!

 

***

Încarcerarea subiectivului

Mă privesc în oglindă, decuantemizându-mă.

Îmi rânjeşte un alter ego, egoist, grăbit între două secunde efemere.

Frate geamăn, cu ochii la ceas, în trenuri pierdute, mereu în întârziere, sau la timp pentru a împărţi ce e de socotit, de tranșat în felii cât mai mici, mai mici și mai uşor de manipulat, dar şi de rătăcit, resturi de oameni la fel de grăbiţi inşirându-şi bucăţile pe treptele timpului să fie văzute, să le vadă cineva şi să se gândească la carnea lor care e şi nu mai e mereu aceiaşi şi întotdeauna alta până ţi-o fură Ea, în asaltul timpului, destrăbălat , egoist şi obiectiv.

Omens of Death

Omens of death are extremely common throughout cultures and time. After all, what’s more important to our daily routines than the underlying knowledge that we’ll wake up tomorrow? The following bits of folklore show some of the more common and somewhat obscure death omens… it is organized by segments – Animals, Plants, Household Objects, Events, and Supernatural Occurrences (in that order).

Animal Death Omens

Black Cats

The meowing of a black cat at midnight is a sure sign of coming death.

A German superstition states that if a black cat sits on the bed of a sick person, it is a sign that they will die.

If a black cat crosses in front of a funeral procession, someone in the family of the deceased will die in three days.

And finally, if railroad workers see a black cat crossing the tracks at night, it means that at least one member of the work crew will die.

Bees

If bees swarm a rotten tree, there will be a death in the family owning or living on the property within a year. Likewise, bees swarming a house are a sign of coming doom.

Birds & Bats

If a bird flies into your house, there will soon be a death in the family. One of the surer omens of death is a bird entering the bedroom of a sick person and landing on the bedpost.

white bird or a crow flying against a window at night foretells of a death in the house within a year. A pigeon flying against the window is a sign of death.

Seeing six crows is a sign of coming death. Some believe that a whippoorwill singing near the house is an omen of death, while others believe it’s just means trouble will come.

Seeing two turtle doves together in a tree means death is coming. If a sparrow attacks a swallow and throws it from its nest (on or near a home), a son will be born and a daughter will die.

woodpecker knocking on the house is a death omen. A peacock feather brought into the house is taunting death.

If a bat flies into the house and then gets away, there will be a death in the family. Kill the bat before it escapes, however, and everyone will be alright.

Owls

If you walk under a tree in the evening and an owl hoots right above your head, it means a relative or friend of yours will die within a year.

If an owl hoots while perched on your rooftop, death will pay a visit. Other parts of the world say that an owl simply hooting in the neighborhood is foreshadowing death nearby.

Chaucer, in fact, said, “The owl brings tidings of death.” Before the death of the Roman emperor, Antonius, an owl was seen sitting over his chamber door.

Dogs

Dogs are thought by many to have a peculiar sense of approaching trouble, and it is thought that dogs, in cases of sickness, know the outcome ahead of time. If a dog is persistent at howling under your window, it foreshadows a death in the house.

Others say that a dog scratching on the floor is an ominous omen.

The howling of dogs in a house with an ill person is a bad sign, but a dog howling with his head lowered is an omen of death.

Other Animals

Rats leaving a house foretells death. Likewise, a mouse running over your foot.

white rabbit crossing your path is an omen of death to some, while others say that seeing a two white rabbits together at night means a death in the family.

If you dream of a white horse, you will hear of a death before the week is over.

If a groundhog comes to your house, there will be a death.

One of the rarer omens of death is a cow giving birth to twin calves; it means a death in the family.

shark following a boat or ship is looked on as a sure sign of death for one of the passengers or crew.

Plant & Tree Death Omens

Death will follow the rose that blooms in the house.

If a cedar tree that you have planted dies in your yard, a member of your family will die. Also, death will come to the man who moves a cedar tree, once the lower limbs grow to the length of the coffin.

If a peach tree blooms early, there will be a death in the family.

Omens of Death involving Household Objects

dish or glass breaking when no one is near it is another sign that there will be a death in the family soon. Breaking a glass while drinking to a toast is a bad omen, and may signal the early death of the person being toasted.

It is an omen of death for a clock to strike, when it has not been running. Also, if a weight in the family clock falls, there will be a death in the family. A clock that strikes 13 prophecies death.

If you wear anyone’s “mourning clothes”, you will have a death in your family. Similarly, putting the clothes of a living person on a corpse means death for the living.

If after drinking a cup of coffee, you see coffee grounds in the bottom of the cup, and they appear in the shape of a coffin, it is a sign of your coming death.

If a stone step of a newly built house cracks, an early death in the family will occur.

If three lamps are put on the same table at once, someone in the household will die within the year.

When a loaf of bread splits completely across the top while being baked, it is a sign of death. One of the more obscure omens of death comes from early settlers of Pennsylvania, who believed that if the clock struck 12 during lunch, and fresh bread was being served, it meant pending death.

You can doom yourself. A commonly known superstition is that opening an umbrellaindoors is bad luck. You may not know, however, that to hold an open umbrella over your head indoors is a sure invitation to death.

portrait falling off the wall is a bad omen, and frequently foretells the death of the subject. A similar superstition says that if the glass on a portrait breaks of its own accord, a death will occur in the family.

The wax dripping down a burning candle is called the “shroud”, and foretells of death toward the person to whom it is directed.

Furniture creaking at night with no apparent cause is a sign of death or illness.

Many believed that a breaking a mirror was a sign of coming death; some specifically believed for the oldest son. Others believed that allowing a baby to look into a mirror before it turned one year old would bring an early demise for the child.

Event-Related Death Signs

Astronomical Omens of Death

Children born during a comet will have a difficult early life, and will be susceptible to early death.

If a meteor falls on a house, someone within will die soon.

People used to believe that seeing a shooting star was an omen of death for someone in their family.

Body

If you sneeze twice when you first get up, you will hear of a death before night.

If you get the shingles, and the sore goes completely around you, you will die.

Children

Some believed that child born with long fingers would die young, while others believed it was simply a sign of a future artist or musician.

If a baby’s tooth first appears in the upper jaw, it is a sign it may die in infancy.

A baby sneezing at the dinner table is a death omen.

Cutting a baby’s finger-nails before it is a year old will bring it to an early grave.

Church & Burial

If rain falls in an open grave, it is a sign there will be another death in the same family before the end of the year.

If there is perfect silence in church while an ill person is being prayed for, that person will die.

If a corpse lies unburied over a Sunday, there will be another death nearby before the week ends.

If the body of the corpse does not become stiff, there will be another death in the family.

Dreams

It used to be said that to dream of your teeth falling out was a sign of coming death.

To dream that you are helping someone dress is a sign of a coming, sudden death.

As stated above, dreaming of a white horse means you’ll hear about a death before the end of the week.

Also, to dream of a white swan foretells a death in the family.

A dream of walking through muddy water is an omen of death.

Dreaming about Judgment Day means death within a month.

It is an omen of death to dream about more than one moon.

Dreaming about old shoes means that you will hear of a death.

If you dream of a coffin, you will marry rich but die young.

Meals

If thirteen people sit down to eat together, one of them will die before the year is out.

If, while eating at the table, a piece of meat falls from your mouth, there will be a death in the family.

Weather

If the sun looks red like blood at the sunset of a a rainy day, an unexpected death will soon occur.

If a rainbow bends over a house, a death will occur inside.

An old saying states that, “A hot May makes a fat graveyard.”

Also, “A green Christmas makes a full churchyard.”

If it is perfectly calm on New Year’s, many old people will die that year.

Weddings

A seamstress who pricks her finger while sewing a bride’s dress, and then stains the dress with blood, means that the bride will die an early death.

If the church bell rings while a preacher is reading a sermon, someone in the congregation will die.

To meet a funeral procession going to or from a wedding is an omen of death. If the funeral is for a male, the groom will die; if for a female, the bride will die.

Spirits, Visions, Doppelgangers, and Corresponding Omens of Death

Visions and Specters

If you see your shadow without a head on New Year’s Eve, it is an omen that you will die within the year.

If the seat someone was sitting in briefly appears to be empty, it means that person will soon die.

A similar superstition is that when the seats of monks or nuns in monasteries are occupied by headless figures, they are about to die.

To see a headless dog, or a spectral black dog, is a sign you will die. To see a spectral black dog with fiery eyes is one of the most certain omens of death. However, if you are able to shoot such a dog with a silver bullet the next time that you see it, the death curse will be broken, so good luck!

Hearing the shriek of an old hag, also called the “hag of the mist” in days gone by, is a bad sign, and means those who see or hear her will die.

In England and Germany, seeing a “woman in white” means that someone you know will soon die.

In Scotland, seeing a dark gray man, or shadow figure, is a sign of coming death.

To see a flame in the floor in front of you is a sign that a sick person in your household may soon die.

To hear a watch-ticking sound in the wall or in a piece of furniture is a sign someone in the family will die.

Doppelgangers

In Scotland, it is a sign you will die if you see a shadowy image of yourself.

In England, to see your Doppelganger clearly, is also a sign that you will die. English poet Percy Shelley spoke to his wife Mary Shelley of having many visions, including seeing his own double. The double was also seen by Jane, a guest of the Shelley house. Shortly after seeing his double, Percy Shelley died.

Spirits of the Living

One European tradition says that to see the spirit of a still-living person is an omen of that person’s death, but only if the face of the spirit cannot be seen plainly.

In New Zealand, it was considered a very bad sign to see the figure of a still-living friend… If the person’s face wasn’t visible, it meant he would die soon. If their face was clearly visible, they were dead already.

Seeing the spirit of a still-living person coming toward you is actually a good sign in some cultures. If the spirit of the living is going away from you, though, it is an omen of that person’s death.

A similar Scottish superstition says that if you see the spirit of a living person in the morning, the person will live a long, good life. To see it in the evening, though, means they will die soon.