Puiul, Vasile și Madame Preoteasa

Din culegerea de schițe Ultima știre din mahala, aflată în lucru.

De bucurie c-am venit acasă, Dingo a omorât un pui de-al lui Vasile.

Acu’ vina e împărțită: Puiu’ că ce-a căutat peste gard, iar Dingo că trebuia să-mi zică mai finuț despre cum a fost tratat în absența mea. Oricum, l-am certat că de ce i-a luat numa’ gâtu’ și nu l-a mâncat pe tot de să nu rămână urmă…

Până la urmă, pierzătoare în toată afacerea a rămas Madam Preoteasa care tot bozgorodea pe de după gard.

Iau puiu’, dolofănel, îl sucesc p-o parte, pă alta, și mă trăznește una d-aia grea de-a mea, da’ grea de tot.

Mă duc laVasile:

− Mă, Dingo a luat gâtu’ la un pui de-a tău…

− Eeee, și ce să-i fac eu…

− Mă, da-i cald încă, ce-are? Ești scârbos?

Lu’ Vasile încep să-i fileze lămpile:

− Da’ de unde l-a apucat?

− De gât. Îi numa’ sânge-n spate.

− Și nu l-a mozolit?

− Îi ca nou. Îi dau o opăreală , îl smulg de fulgi… tu bagă doi cărbuni la grătar c-acu-ș vin.

Mă înfig în congelator. Numa’ bine ce-am adus două găini de la țară, că tot fusăi. Scot una, o bag la micro să se decongeleze, dau o sare, mai adaug și doi cârnați de decor și mă înfig  în no man’s land.

Grătarul duduia. Într-un sfert de oră, cât s-a pârpălit dihănia, am încropit un mujdei cu usturoi, ardei iute tocat mărunt, cimbru, piper la greu și de completare suc de roșii din producție proprie.

Vine și mămăliga, ne punem pe treabă. Eu îi zic de faza cu motanii care au intrat în boxa lu’ Doru de era să căpieze ăsta când, odată ajuns acasă, o-nceput să miaune difuzoarele, el se duce-n beci după o sticlă cu nohan, eu aduc pahare și el îmi povestește că a fost duminică la o pomană, cât madama Preoteasa a fost la Ieși, la fată, și s-a simțit mai slobod…

 Mai turnăm în pahare: ” O fost mărișor, mânca’lar tata” .

− Da, măi Nhihai… Și plec așa, cam pe nouă de seara, nu zic, că am băut, măăă, un ghin popesc roșu și-a dracu’ ce n-ai pomenit. Ajung acasă, dau să descui… Canci. Haina cu cheile nu-i pe mine. Sar pârleazu’ pe la tine, mă duc la ușa din față, nik, încuiată, că doar eu am încuiat-o, de… O i-au prin spate, mă latră Dingo de-o făcut clăbuci, nik, tot încuiat, cat un geam ceva… la tine beznă… să mă ia pandaliile… Dingo lătra de se cutremura casa, or început și ăilalți ce mai, ieșea lumea de prin case. Mă retrag cu coada-ntre picioare.

Mă întorc la Restaurant, ăștia strângeau de pe mese:

−  N-ați văzut o haină așa, mai neagră, p-aci?

−  Nu domnule, dar poate este la rudele mortului…

−  Dar rudele mortului pe unde-or fi?”

… Mă Mihăiță mi-o sărit din creieri tot ghinu’.

Să vezi rușine, caută amabil patronul între comenzi și găsește un număr de telefon, sună tot el, hâra, bâra, da, este o haină neagră… Acuma ăștia stăteau tocmai în Podeni, sună, tot patronul, la un taxi după ce a primit asigurarea că plata se va face la destinație.

− Ia țineți vorba de-un pahar să ți-o zic p-aia cu autopsia.

− Da’ ce-ți veni? De autopsii ne arde nouă? Și se uită cam crușiș la o pulpă de pui.

− Nu mă, da’ o știi, aia când doctorul bagă dejtu’ arătător în cur la mort da-l suge pă ăla mijlociul… iar papagalul de student, ca să să dea rotund, îl suge pe bune…

− Dacă vrei musai să-ți mai rămână, nu ți-ai găsit omu’… uite. Și demonstrativ mușcă dintr-un cheptan. Ce nu mă lași să termin. Să-l fut și pe doctor și pă student, unde rămâsesem?

− La Taxi…

− Așa… deci… Da! Mă, și mă plimb cu Taxiu’ noaptea, ajung la român, ăsta-mi dă haina, mă caut, cheile în buzunar. Acuma’ omu’ nu m-a lăsat că și el, îi murise soacra…

− Da’ o umbrelă nu vrei? Erau vreo trei umbrele… Și-nc-un pahar, și-ncă-unu’… mă scolă fimeia dimineață, de-o venit de la Ieși, dormeam pe prispă, da’ cum am ajuns… mister, mare mister!

− Tu să fii sănătos Vasile! Bine că ești întreg. Hâu! Nevastă-ta, vine de la intâlnirea de taină cu madam Apetculesei. Fugi, nefericitule, că iar se pune călare pe tine… Să ne împrăștiem.

Luăm care mai de care oale, blide și ulcele și eu trag în bucătărie să le spăl.

Trag cu urechea:

− Da’ unde-ai fost Vasile?

− Iaca…

− Da’ ce moșmonde-ați acolo?

− Eeee, și noi…

− Care voi… și de ce-ai făcut mămăligă?

 − Păi…

− Miroși a fum… Zi Vasile. Ce-i făcut Vasâli?!!!

− Nimic, ce să fac… A opărit Nhihail puiu’ și am făcut un grătar…

− Ce-ai făcut? Care pui?

− A adus și niște cârnați…

− Aoleu, te-ai spurcat Vasâlii! Cum să mănânci tu mortăciune, măăă! Văleu! Văleu!

− Da’ l-o apucat de gât…

− Văleu! După ce l-a tăvălit și bălit câinele, da’ ce n-ai mâncare în casăăăă! Mihaiii! Domnu’ Mihaiiii!

− Ce-i? Ies nedumerit, cu o mutră nevinovată, deși mi se rupea ceva pe dinăuntru.

− Ce i-ai dat lu’ bărbatu’-meu? Mi-ai spurcat omu’…

− Stai bre, oleacă…

− Nu mă lua pe mine cu bre …

− Stați, Doamna Preoteasa, o lecuțică… n-am spurcat pe nimeni. Da’ se poate… Cum să fac eu așa ceva… Iaca puiu’ matale, îi dau o pungă peste gard, să-l dai la mâțe… Da’ ce credeai…

− Vasilee, ce mă fac cu tineeee?!

Și eu de după gard:

− Da’ mă Vasile, niciodată să nu bagi în gură degetul pe care l-ai băgat în cur!

Madam Preoteasa explodează:

− Ce deget, ce cur? Vasileee??!!

                                                                                ***

Anunțuri

Un gând despre &8222;Puiul, Vasile și Madame Preoteasa&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s